Augustin Constantin Mitu

Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Titlul declarației: „România – stat național, suveran și independent, unitar și indivizibil. Pentru noi toți!”.

Când vine vorba despre Constituția unui stat, lucrurile sunt extrem de clare. Constituția reprezintă Legea fundamentală a oricărei țări, iar ea consemnează principiile de bază ale statului, drepturile și îndatoririle cetățenilor. Pornind de la această definiție a Constituției, este lesne de înțeles de ce state precum Statele Unite ale Americii fac apel la articolele prevăzute în propria Constituție pentru a regla problemele care intervin în modificarea sau alterarea principiilor consemnate constituțional.

Constituția este garantul și reperul existenței unui stat, ale evoluției lui, ale istoriei lui și, nu în ultimul rând, ale principiilor de bază pe care toți cetățenii acelui stat au datoria de a le respecta, începând cu președintele țării și terminând cu oricare alt cetățean.

Pe teritoriul României conviețuiesc, de secole, cetățeni de diferite etnii, care s-au stabilit pe pământul românesc și care au înțeles că România a devenit căminul lor. Acest lucru, ca oriunde în altă parte a lumii, presupune respectarea, în primul rând, a Constituției țării și, nu în ultimul rând, a valorilor ei.

Cetățenii de origine maghiară reprezintă una dintre cele mai puternice și numeroase etnii de pe teritoriul României, cu o tradiție istorică destul de veche și cu o adaptare la viața românească pe măsură. Din rândurile acestora, istoria atestă o seamă de valori umane incontestabile, care au depus eforturi în beneficiul statului român. Toate acestea cred că vin și subliniază fără nicio urmă de îndoială că maghiarii din România au reușit să înțeleagă și să asimileze valorile și tradițiile românești și să le împletească strâns cu cele proprii.

De aceea, este de neînțeles de ce, de o vreme, unii reprezentanți ai etniei maghiare au declanșat un fals război etnic, și nu numai, care culminează acum cu o cerere sau o propunere cel puțin nepotrivită: aceea de modificare a art. 1 alin. (1) din Constituția României: „România este stat național, suveran și independent, unitar și indivizibil”.

Doamnelor și domnilor,

Acest paragraf al Constituției, primul cu care se deschide codul legilor organice ale țării și care înglobează principiul care atestă în mod indiscutabil unitatea și indivizibilitatea – din orice rațiuni ar fi ele – ale statului și, în consecință, ale poporului român, cred că este mai mult decât suficient, explicit și incontestabil pentru imposibilitatea ca el să fie vreodată schimbat.

Aici nu este vorba despre o vocație naționalistă, șovinistă sau de altă natură, ci este vorba de a te simți român atât timp cât trăiești de secole laolaltă cu acest neam. Restul este o chestiune care nu ține de bunul-simț civic sau de iubirea de neam, ci aș spune că ține mai degrabă de o chestiune discutabilă, mai ales din perspectivă politică.