Titus Corlățean

Mulțumesc, domnule președinte.

Un scurt comentariu, așa cum spuneam, în numele Grupurilor parlamentare ale PSD+PC, și acest comentariu vizează următoarele aspecte.

Subiectul acestor evoluții legate de cetățeni români, indiferent de culoarea pielii, de apartenența etnică, în Franța, a fost cazul anterior în Italia și este posibil să se întâmple și în alte țări ale Uniunii Europene, a ridicat și ne-a ridicat nouă, ca stat, două genuri de probleme.

Prima problemă, extrem de importantă, se referă, de fapt, la rolul, statutul României în familia europeană, la modul în care în realitate este tratat statul român în relațiile cu membrii – unii dintre ei membri importanți, cu greutate – Uniunii Europene și, respectiv, modul în care statul român știe să se bată prin instituțiile de reprezentare, prin decidenții politici pentru promovarea intereselor cetățenilor români, cetățeni europeni, cetățeni comunitari.

Și cel de-al doilea aspect, de asemenea, extrem de important, se referă la necesitatea prezervării și consolidării unui parteneriat strategic pe care România îl are cu Franța.

Din acest punct de vedere, poziția Parlamentului, care, sunt convins, astăzi se va manifesta printr-un vot pentru adoptarea acestei declarații, este o poziție necesară, pentru că este necesar să reafirmăm și la nivelul Parlamentului României necesitatea, pentru toți membrii Uniunii Europene, de a respecta setul de valori democratice de tip european care stau la fundamentul proiectului politic al Uniunii Europene. Și acest respect trebuie să fie valabil, opozabil pentru toate statele membre ale Uniunii Europene, inclusiv pentru un stat așa de important cum este Franța.

În al doilea rând, modul în care instituțiile românești, decidenții politici trebuie să știe să promoveze interesele cetățenilor români, spunând, acolo unde este cazul, da, dorim să cooperăm pentru combaterea unor fenomene infracționale, individuale și nu colective, pentru promovarea unor proiecte de interes comun, lucrurile astea sunt importante.

Și, nu în ultimul rând, este vorba de modalitatea în care știm să spunem partenerilor noștri strategici, așa cum este Franța, atunci când simțim că România nu este tratată corespunzător, ca un partener strategic, pentru considerente de ordin intern, politic, electoral. Aceste lucruri au fost comentate, discutate în aceste zile.

Din păcate – și acesta este comentariul pe care voiam să-l fac în mod explicit –, dincolo de ce înseamnă o încălcare flagrantă și clară a unor directive europene legate de libertatea de circulație în spațiul Uniunii Europene, dincolo de ce înseamnă încălcarea unor norme europene privind nediscriminarea pe fundament etnic – circulara șefului de cabinet al ministrului de interne francez a arătat foarte clar că acțiunea a avut un fundament etnic inacceptabil din punct de vedere al normelor europene de tip democratic –, dincolo de aceste aspecte, trebuie să remarcăm faptul că reacția la nivel politic înalt în România a fost absentă cu desăvârșire, cel puțin în prima săptămână.