Gabriela Crețu

## Mulțumesc, domnule președinte.

Vreau să fac, în calitate de raportor pe documentul respectiv, câteva observații de natură generală, pentru ca să fie informați și colegii noștri.

Hotărârea pe care o adoptăm astăzi respectă un limbaj diplomatic și cumva jargonul european.

Eu vreau să vă spun câteva lucruri mai directe și simple despre ce e vorba în acest regulament.

În primul rând, el reflectă o atitudine extrem de optimistă cu privire la posibilitățile de relansare economică și introduce o nouă disjuncție. Până acum, la nivel european s-a operat, de când cu criza economică, cu datorii rele, care erau cele ale statelor, obligate să-și consolideze pe termen scurt bugetele, și datorii bune, cele ale mediului privat. Odată cu acest regulament se introduce o nouă disjuncție. Există investiții pe care trebuie să le evităm, pentru că afectează consolidarea bugetară – e vorba de investițiile publice –, și investiții bune, pe care trebuie să le facem, care sunt investițiile private, doar că, în cazul acestora, riscul este asumat, de asemenea, de autoritățile publice. Și, prin acest regulament, se creează un fond pe lângă Banca Europeană de Investiții, un fond care este finanțat astfel: 16 miliarde ar trebui să le pună Uniunea Europeană, 5 miliarde banca.

Cele 16 miliarde au următoarele surse: o parte vin din bugetul Uniunii Europene deja votat – 8 miliarde de la „ _Connecting Europe_ ”, de la „Orizont 2020” și din rezervele bugetare, 8 miliarde ar trebui să le pună statele membre, prin băncile lor de dezvoltare. Cele care vor contribui vor avea un acces privilegiat la fondurile respective.

Investițiile..., pe baza lor se consideră că va exista un multiplicator de 1:15, un multiplicator excepțional de mare al investițiilor, care vor duce ca în trei ani să se atragă fonduri private, prin împrumuturi secundare, pe care le vor putea lua investitorii respectivi privați, și prin alte contribuții private.

Eu cred că este o viziune extrem de optimistă, deci să nu ne facem foarte multe iluzii.

Din perspectiva Parlamentului și a statelor membre avem o problemă. Unde se duc acele fonduri stabilește o comisie formată din experți, din șase membri, care nu este nici sub controlul guvernelor naționale, nici sub controlul Parlamentului European, al Comisiei sau al oricărui alt mecanism ales democratic.

Aș vrea ca lucrurile să se petreacă bine, adică să existe o repartizare cumva echilibrată a acestor fonduri, astfel încât și țările nou-intrate, care au nevoie enorm de investiții, să poată beneficia de acest program.

E puțin probabil la acest moment, dar sperăm că se vor introduce în forma finală, care este în curs de negociere, câteva reguli care să permită și țărilor ca România să beneficieze de acești bani.

În opinia pe care o trimitem Comisiei Europene precizăm exact aceste lucruri, pe care le împărtășim, de altfel, cel puțin cu cele 10 state nou-intrate, dacă mai putem spune așa, în Uniunea Europeană.