Puiu Hașotti

Domnule președinte, Domnule ministru,

## Doamnelor și domnilor senatori,

Sigur, se poate discuta foarte mult pe marginea acestui proiect care, astăzi, se află în fața noastră. Eu nu voi aborda un discurs gen Robespierre, ca acel al antevorbitorului meu, domnul senator Urban. Sigur, între Domnia Sa și Robespierre sunt mari diferențe, dar aș vrea să vă aduc aminte, și să-i aduc aminte, cam cum a terminat Robespierre.

În altă ordine de idei, aș spune către domnul ministru Predoiu, care și-a încheiat foarte interesanta intervenție în fața noastră spunând că alți oameni nu vor veni în România să-și caute aici fericirea, dacă nu vom avea o lege ANI mai consistentă decât până acum, cred că nu trebuie să deviem discuția. Personal, mă întreb ce legătură are ANI cu această guvernare catastrofală.

Oamenii nu vin în România să investească nu pentru că avem o lege ANI mai bună sau mai puțin bună, ci nu vin pentru că această guvernare este un dezastru pentru România și ar fi și pentru ei.

Sigur că, după votul care va fi dat astăzi, ne putem gândi că legea trebuie amendată. Suntem liberi, stimați colegi, să facem amendamente la această lege, să o facem mai bună, dar să nu uităm un lucru foarte important, pe 17 mai 2010 Comisia Europeană vine pentru raportul de evaluare periodică și este obligatoriu să avem această lege.

Fac un apel la dumneavoastră să dăm vot final pe această lege, pentru că altfel vom avea probleme foarte mari de rezolvat. Multe dintre ele au fost amintite cu foarte multă exactitate de domnul ministru.

Acum am să vă spun, pentru că nu vreau să lungesc foarte mult discuția, motivul principal pentru care această lege a ieșit așa cum a ieșit, a fost atât de discutată, disputată, contestată și, în cele din urmă, Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra unor aspecte ale ei.

Era începutul anului 2007, vă rog să rețineți că este foarte important. În acea vreme eram liderul grupurilor parlamentare PNL– PD. Legea urma să fie discutată și votată în acea zi în plen. Am invitat-o pe doamna Monica Macovei, ministru la acea vreme, la grup să ne facă prezentarea acestei legi. A venit cu maxilarele încleștate, cu pumnii strânși – cum o cunoaștem –, în sfârșit, chestiunea a fost acceptată de noi și de colegii de la UDMR, și atunci la guvernare, ca întotdeauna aproape.

În drum, conducând-o spre această sală, am rugat-o pe doamna ministru să se adreseze plenului Senatului, așa cum a făcut astăzi domnul ministru Predoiu, cu politețe, cu reverența firească, și mi-a răspuns textual: „Nu pot să fac acest lucru, pentru că vă urăsc pe toți, dar lasă, cu această lege am să vă vin de hac la toți.”

Dacă a făcut o lege stăpânită de ură, evident că această lege a fost și este, până astăzi, discutabilă.

Ce vreau să vă spun în ceea ce ne privește pe noi, pe liberali, totuși, ieri am asistat la Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări și la Comisia pentru drepturile omului, culte și minorități la o chestiune foarte rară, poate chiar o premieră. Comisiile au votat în unanimitate raportul, care v-a fost prezentat. De asemenea, toate amendamentele adoptate de comisii, indiferent de cine au fost susținute, au fost însușite, prin consens, de toți membrii comisiilor. De ce? Pentru că am știut foarte bine, așa cum v-am mai spus, că pe 17 mai 2010 vine Comisia Europeană pentru evaluarea periodică.