Florin Constantinescu

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică am intitulat-o „De ce mai facem reguli dacă nu le putem respecta?”

Stimați colegi,

Doamnelor și domnilor senatori,

Luna trecută, pe 21 mai anul curent, a fost publicată în „Monitorul Oficial” o nouă Hotărâre pentru aprobarea Normelor privind operațiunile în numele și în contul statului de compensare parțială a dobânzii plătite de operatorii economici la creditele în lei, aprobate prin Hotărârea Comitetului Interministerial de Finanțări, Garanții și Asigurări nr. 73/2007.

Astfel, din bugetul aferent anului 2009, se alocă, pe domenii de activitate ale beneficiarilor de compensații de dobândă, industrie – 60%, construcții – 10%, comerț – 10%, hoteluri și restaurante – 10%, alte domenii – 10%.

Nu este prima hotărâre de acest fel, este ultima dintr-un șir lung prin care se reglementează diverse detalii ale acestei activități.

Toate bune și frumoase. Legea este lege, nu-i tocmeală, dar nu sunt bani ca să fie aplicată. Mai pe înțelesul tuturor, persoanele juridice care contractează credite pentru investiții beneficiază de o compensare a dobânzilor în funcție de domeniu. Știți foarte bine că un credit de investiții se contractează, de regulă, pe termen lung. La baza creditului stă un plan de afaceri care este stabilit în funcție de legislația în domeniu. Cu alte cuvinte, când te înhami la o asemenea treabă, trebuie să te bazezi pe ceva.

Este adevărat că aceste compensări de dobândă au fost incluse în bugetul pe anul 2009? Or, dacă au fost incluse, de ce nu sunt fonduri suficiente? Nu cred că băncile au furat de acolo de unde nu le fierbe oala, și nici că s-a petrecut o catastrofă naturală, astfel încât investitorii să rămână fără ceea ce li se cuvine, compensarea la dobândă.

Desigur, se va spune că suntem în plină criză economică, dar ce înseamnă criza? Să ne închidem cu toții în case și să nu mai mâncăm, să nu mișcăm, să nu mai respirăm până trece? Adevărul este că buna gestionare a unei crize presupune, pur și simplu, două lucruri:

Primul, să elimini risipa, atât pe cea datorată neglijenței, cât și pe cea datorată – să spunem așa – „exuberanței” perioadelor de creștere.

Al doilea, să revizuiești lista de priorități, adică să pui bani, mulți, puțini pe care îi ai, acolo unde se înmulțesc cel mai repede și cel mai sigur, nu la Loto, ci la investițiile productive.

Cred că interesul național nu este acela de a rămâne fără investitori, fie ei străini sau din țară, deoarece investitorii sunt cei care ridică economia României.

Deci care ar fi interesele statului, stimați colegi?

Despre amenințarea falimentului am vorbit cu alte ocazii. Suprimarea firmelor prin decizii controversate și, până la urmă, ilegale nu ni se pare firească într-o economie de piață. E ca și cum ai închide gura presei într-o democrație. Așa cum democrația s-ar transforma în totalitarism, economia de piață ar deveni economie centralizată în mâna unui decident arbitrar al statului.