Dumitru Oprea

Sunt consternat de poziția unui coleg senator care a pus o întrebare atât de serioasă și i s-a răspuns cu atâta suflet și atâta seriozitate, iar colegul senator a părăsit sala în timpul formulării răspunsului.

Îl felicit pe cel care vorbește în numele celor care nu mai sunt. Am admirat puterea de a se abține și de a nu vorbi într-o ipostază oferită de Parlamentul României a celui ce cunoaște istoria locurilor și are și niște obligații față de Motru. Mă refer la domnul senator Ion Rușeț.

Totuși, consider că această bună intenție a inițiatorului distruge importanța a trei momente foarte bine definite, transformându-le într-un fel de istorie la pachet.

Iertați-mă, domnule senator!

De ce spun asta? Momentele pe care dumneavoastră le-ați prezentat sunt cel puțin la fel de importante precum Brașov ʼ87, dar punându-le împreună anulați valoarea tuturor celor trei evenimente.

Cred că o inițiativă legislativă, prin care să punctați fie și numai recompense morale... Pentru că întrebările puse în surdină aici erau: „Mai vor și ei ceva bani?”

Nu cred că acesta a fost gândul cu care dumneavoastră ați venit cu inițiativa. Reparațiile morale și fixarea în istorie a celorlalte două locuri, ani, merită să fie abordate. Pentru aceasta fac trimitere la frumusețea versurilor despre duritatea lui 1907, dacă țineți minte cum „S-a ridicat spre cer, din Hodivoaia,/Și din Flămânzi și Stănilești văpaia.”

Istoria consemnează doar Flămânzi 1907. Dumneavoastră, din istorie și din spusele lui Arghezi, ați putea scoate în evidență titluri distincte pentru celelalte două momente și locuri.

Vă felicit pentru inițiativă, oricum.