Dumitru Pelican

## Mulțumesc.

Dragi colegi,

Știți că nu intervin foarte des, dar sunt și momente când tăcerea nu mai e de aur.

Noi am admis, stimată dragă colegă, că suntem dependenți de fumat. Că dumneavoastră ați luat în derâdere acest lucru și afirmația noastră... Admitem fumătorii că suntem dependenți. Și ce înseamnă dependența? Sunt biolog. Dacă vreți, vă explic. Și-i explic și domnului doctor că și fumatul este, până la urmă, tot un drog, e un altfel de drog, și cafeaua. Păi, bine, spunea un alt coleg de-al nostru, domnul profesor Oprea, păi, dacă vom propune și noi ca în toate instituțiile publice să nu mai avem voie nici măcar să bem o gură de bere, o gură de vin la aniversarea unui demnitar, a unui coleg, a unui salariat... Eu zic că avem o gândire mai mult decât subiectivă și dați-mi voie să afirm ceva – și-mi asum –, că această lege este discriminatorie. În America sunt procese interminabile cu statul american privind acele curse de transport..., sunt oameni care stau pe lista de așteptare și o lună, și două să prindă un bilet de avion acolo, la avionul, la cursa cu fumători.

Ce ne costa, ce era atât de rău să avem mențiunea trecută: „locuri special amenajate”. Eu cred că e un cinism din partea multor nefumători sau ați luat-o ca pe o glumă. Nu, domnilor colegi, vă rog să votăm democratic, cu „locuri special amenajate”. Ce să facem? Suntem destui colegi în sală fumători, vreți să vă dau nume? Îi știu. Ne vedem. O să ieșim la poartă, undeva, să fumăm, stăm câte trei ore, patru ore, cinci ore. Nu! E cinism ceea ce faceți dumneavoastră. Iertați-mă!