Am parcurs cu mare atenție moțiunea, sunt o serie de probleme la zi, pe care cred că trebuie să le clarificăm. În acest sens, o să trec în revistă o serie de teme și prima pe care o voi aborda este cea a Ordonanței nr. 49.
Ordonanța nr. 49, care are 97 de articole, vine să corecteze o serie de lucruri pe care Legea nr. 1 le-a introdus. Mai exact, foarte multe din modificările pe care Ordonanța nr. 49 le introduce sunt tocmai pentru a putea să facem funcțional sistemul de educație. Și o să încep cu consiliul de administrație, care este principalul organ de conducere al unei unități de învățământ. Din păcate, în foarte multe unități de învățământ, din 2001 și până la adoptarea Ordonanței nr. 49, consiliile de administrație nu s-au putut constitui, conform legii, pentru că norma prevăzută de Legea nr. 1 nu ținea cont de realitate.
În foarte multe localități, autoritățile locale sau părinții nu desemnau reprezentanți în consiliul de administrație și atunci nu se întrunea, nu se putea întruni cvorumul necesar pentru a adopta decizii în mod legal. Ceea ce face Ordonanța nr. 49 este să mențină structura consiliului de administrație, dar să prevadă un lucru care, de altfel, se întâmplă și în alte cazuri, și anume modul în care consiliul de administrație funcționează dacă nu avem cvorum la prima ședință. Ordonanța nr. 49 precizează că dacă nu avem 2/3 din consiliul de administrație, atunci se convoacă o a doua ședință, unde se pot lua decizii cu jumătate plus unu din membri.
În ceea ce privește așa-zisa politizare a procesului de educație, aș vrea să precizez faptul că cel mai important lucru pentru a asigura stabilitate unităților de învățământ este organizarea concursurilor, atât pentru posturile de inspector școlar general, cât și pentru posturile de directori. Ultimul an în care au fost organizate concursuri este anul 2009. Au început concursurile în a doua parte a anului 2007, pe parcursul anului 2008. La vremea respectivă eram secretar de stat și președintele Comisiei de dialog social și am contribuit practic la demararea concursurilor pe post.
Ultimele concursuri au fost în 2009 și din 2009 până în 2013 nu s-a organizat niciun concurs. În 2013 aceste concursuri nu se puteau organiza pentru că procedura prevăzută de Legea nr. 1/2011 era pur și simplu incoerentă.
Este complicat să organizezi un concurs pentru ocuparea postului de director la nivelul unei unități de învățământ, în condițiile în care tocmai acest mod de organizare a concursurilor, din punctul meu de vedere, reprezenta o politizare, pentru că autoritățile locale ar fi avut categoric o voce mult mai importantă.
Ceea ce face inspectoratul școlar în organizarea concursurilor este să asigure legalitatea. Inspectoratul școlar poate să desemneze în comisiile de concurs numai un membru, toți ceilalți membri fiind desemnați de către consiliul profesoral, de către părinți și reprezentanți ai autorităților locale.
Tot legat de consiliul de administrație și de concursuri, aș vrea să precizez faptul că sindicatele au fost de acord cu
această procedură și se asigură transparența. Dacă în Legea nr. 1 se preciza destul de clar că directorul poate să convoace sindicatele și să participe la consiliul de administrație ca observatori, Ordonanța nr. 49 precizează că nu se poate susține o ședință a unui consiliu de administrație fără ca reprezentanții sindicatelor să fie prezenți. Elevii, la fel, au, prin Ordonanța nr. 49, garantată prezența la consiliul de administrație.
În Ordonanța nr. 49 s-a introdus și posibilitatea de a organiza în instituțiile de învățământ superior colegii ca programe postliceale. Din păcate, în ultimele luni, s-a tot vehiculat în spațiul public faptul că se poate intra în învățământul superior fără diplomă de bacalaureat. Nimic mai fals.
În Legea educației există în continuare și nimeni nu a modificat aceste prevederi, sunt două articole, unul la capitolul preuniversitar, altul la capitolul învățământ superior, în care se precizează foarte clar că diploma de bacalaureat este necesară pentru a fi admis în învățământul superior – programe de licență.
Organizarea unui colegiu, respectiv a unei școli postliceale într-o instituție de învățământ superior are cu totul și cu totul altă motivare. În momentul de față, în România nu mai există specialiști, tehnicieni, de exemplu, sau diverse alte profesii pentru simplul fapt că școlile postliceale care au existat cândva fie au dispărut, fie nu mai au forța să pregătească astfel de programe.
Și o să vă dau un exemplu. În România nu există astăzi școală de tehnicieni veterinari sau de maiștri în domeniul petrolului. Liceele specializate în anii 80, repet, nu mai au capacitatea astăzi să organizeze așa ceva.
Comisia Europeană și Banca Mondială au solicitat, printr-o serie de studii, o diversificare a programelor postliceale, iar aceasta este una dintre soluțiile pe care le putem adopta. Nu în ultimul rând, vreau să precizez faptul că școlile profesionale care au fost desființate în urmă cu mai mulți ani au fost reînființate și, în parteneriat cu firmele, s-a reușit anul acesta să ajungem la un număr de 35-36 de mii de elevi care s-au înscris în învățământul profesional, în sistem dual.
Legat de concursuri, s-a precizat aici faptul că s-a modificat, s-a retras dreptul unităților de învățământ de a organiza concurs. Situația a fost semnalată inclusiv de către sindicate încă de la adoptarea Legii nr. 1.
Legea nr. 1 prevedea susținerea unui concurs la nivelul unității de învățământ, obținerea unei titularizări în sistem, la nivel național. Or, așa ceva nu se poate. Dacă vorbim de calitate, trebuie să păstrăm standardele, atunci când se pune problema titularizării în sistemul de învățământ a unui cadru didactic.
S-a vorbit despre părăsirea timpurie a școlii și s-a dat o cifră, din păcate, inexactă, s-a vorbit de faptul că 33% dintre tinerii, copiii din România părăsesc școala înainte de vreme. Fals. Această cifră nu există. Cifra corectă este de 16,5%, ceea ce nu înseamnă că trebuie să ne bucure. Este un procent destul de mare la nivelul Uniunii Europene.
Legat de măsurile pe care le-am adoptat și urmează să le adoptăm pentru ca această cifră să scadă gradual..., mă voi referi imediat. Înainte de a vorbi de acest lucru însă este important să vedem proiecția politicilor de educație pentru 2014–2020. S-a vorbit despre strategie, s-a vorbit despre viziune și este foarte bine că s-a ridicat această problemă, pentru că, în urma discuțiilor cu Comisia Europeană și cu Banca Mondială, Ministerul Educației a pregătit o serie de strategii, cinci la număr. Prima dintre ele este cea care vizează părăsirea timpurie a școlii. A doua este strategia
privind învățarea pe tot parcursul vieții, strategia pentru consolidarea învățământului superior, strategia pentru infrastructura școlară și pentru cercetare.
Pentru a avea un învățământ de calitate, în primul rând trebuie să avem o infrastructură. Am preluat un sistem cu 1.400-1.500 de șantiere începute și neterminate. Pe parcursul anului 2013 s-a reușit mutarea a 240 de milioane de euro dintr-un alt program operațional către Programul operațional Regio, iar în acest moment sunt sub finanțare peste 500 de unități de învățământ, urmând ca ele să fie finalizate în lunile următoare.
Al doilea element care ține de performanță în educație și de împiedicarea procesului de părăsire timpurie a școlii este accesul către unitățile de învățământ, transportul. Guvernul a reușit să achiziționeze 600 de microbuze și, prin alte două acte normative, urmează să se achiziționeze încă 750 de microbuze, astfel încât toate solicitările la nivel național să fie acoperite. Niciodată nu s-a făcut un astfel de efort, astfel încât toate solicitările privind transportul elevilor către unitățile de învățământ să fie rezolvate.
Corpul profesoral. Este foarte important să investim în profesori, de aceea, ieri, în ședința de guvern, a fost adoptată o ordonanță de urgență care prevede mai multe lucruri, dar unul dintre ele este acela de a reintroduce un sprijin financiar pentru cadrele didactice, pentru dezvoltarea profesională. Este vorba de celebrul program suta de euro pentru cărți care, de data aceasta, se ridică la aproximativ 150 de euro.
Legat de părăsirea timpurie a școlii, sunt o serie de alte măsuri pe care ministerul deja le-a adoptat, și anume: introducerea evaluărilor la clasele II, IV, VI, întărirea programelor la nivelul grădinițelor, simularea examenelor naționale la clasa a VIII-a, clasa a XI-a și la nivelul clasei a XII-a.
Legat de PISA, sigur că această evaluare internațională este extrem de importantă, cred însă că s-a omis faptul că România a înregistrat la ultima evaluare PISA o creștere cu patru locuri.
Legat de manuale. Subiectul manuale este extrem de complicat și, din păcate, de multe ori aici găsim mai mult interese comerciale decât interesele elevilor. În ultimii 10 ani Ministerul Educației nu a aprobat nicio procedură de împrospătare a manualelor. De aceea, noi avem în sistem manuale aprobate chiar și în urmă cu 14-15 ani.
Procedura de împrospătare a manualelor a început anul trecut, în februarie, în momentul în care au fost aprobate programele școlare, iar licitația a început în 8 martie anul acesta. Sunt o serie de etape procedurale care au împiedicat semnarea contractelor înainte de 15 septembrie. Ne-am supus deciziei Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, iar ieri Ministerul Educației a anunțat din nou lista câștigătorilor.
Diferența dintre prima și a doua evaluare nu este semnificativă. Există însă o diferență de abordare. Consiliul Național pentru Soluționarea Contestațiilor ne-a cerut să nu mai menținem un prag minim, respectiv un punctaj minim atât pentru criteriul preț, cât și pentru criteriul calitate. Într-un timp foarte scurt, manualele digitale, care înseamnă, de fapt, manualul vechi plus componenta digitală a fiecărui manual, deci într-un timp foarte scurt manualele digitale vor fi în școli.
Până atunci manualele vechi – am aprobat acest lucru printr-un ordin de ministru – funcționează în unitățile de învățământ.
Legat de examenele naționale, am preluat Ministerul Educației cu un procent de promovabilitate la bacalaureat de 59%. Am fost acuzat de faptul că voi crește în mod artificial
procentul de promovabilitate. Nu s-a întâmplat acest lucru. Dar, totuși, în acești doi ani, mai exact în trei examene de bacalaureat care au fost susținute din 2012 până în 2014, în primul rând s-au calibrat programele școlare. În al doilea rând, s-au calibrat subiectele pentru examene, pentru că la un examen național nu ai voie să introduci subiecte de tip concurs, ci trebuie să fie prezentate subiecte de nivel mediu plus. Astăzi, promovabilitatea pentru promoția 2014 la bacalaureat este de 71%, iar participarea la examen, raportat la numărul de elevi înscriși în clasa XII-a, în septembrie anul trecut a fost cea mai mare din ultimii ani, de aproximativ 70%.
Din păcate, în moțiunea de cenzură, cifrele prezentate nu sunt exacte. Sunt o serie de alte măsuri pe care le-am luat și le vom adopta, le-am adoptat și le vom adopta în continuare, vom continua procesul de modernizare a infrastructurii școlare, procesul de conectare a unităților de învățământ la internet, pentru că nu putem vorbi de manuale digitale dacă unitățile de învățământ nu sunt conectate la internet, manualele digitale vor intra anul acesta pentru clasele I și a II-a, urmând ca în următorii trei-patru ani toate manualele să fie revizuite.
Aș vrea să mai precizez un lucru: am fost în Ministerul Educației atunci când domnul ministru Marga a început procesul de înnoire a manualelor, în ’98-’99. Am fost în Ministerul Educației atunci când doamna ministru Andronescu a organizat licitațiile pentru manuale în 2001–2003. De fiecare dată am văzut interesele oamenilor de afaceri care peste noapte au devenit preocupați de educație, dar, evident, din perspectivă comercială. Vorbim despre o piață a manualelor care în ultimii zece ani a fost finanțată cu aproximativ 200 de milioane de lei de la bugetul statului și o piață de multe ori ilicită a auxiliarelor care, în ultimii zece ani, s-a ridicat la două miliarde de lei.
Evident că atunci când riști să pierzi această piață faci tot posibilul să împiedici modernizarea școlii românești. Procesul de modernizare va continua, iar rezultatele, dacă ne uităm la ele, sunt pe un trend ascendent, dar, evident, cu pașii corespunzători, pentru că o îmbunătățire peste noapte a sistemului de educație nu este posibilă.
Aș vrea să mai dau o singură cifră și cu aceasta închei. Ministerul Educației a avut în 2010 un buget de aproape 17 miliarde de lei, cel mai mic buget din istoria educației din ultimii 25 de ani. De la preluarea de către Guvernul Ponta a problematicii educației, bugetul a crescut gradual. În momentul de față avem 22 de miliarde de lei, iar Uniunea Europeană menționează România ca fiind țara cu cea mai ridicată rată de creștere a investițiilor în educație.
Vă mulțumesc foarte mult.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.