Vă mulțumesc pentru că îmi dați posibilitatea să răspund în fața dumneavoastră. Sper să nu vă plictisesc.
Deci numele meu este Bogdan Dragoș Aureliu MarianStanoevici, ministru delegat pentru românii de pretutindeni.
Demontarea unei moțiuni nu doar simplă, ci, mai ales, lipsită de substanță.
Sunt actor, deci necalificat.
Autorii moțiunii, într-un limbaj suburban și de-a dreptul deplasat pentru un document menit a fi adus în atenția Parlamentului României, își încep pledoaria printr-o acuză de-a dreptul jenantă pentru ei.
Sunt actor, așadar aș fi necorespunzător pentru a reprezenta interesele românilor de peste hotare.
Sunt mândru de vocația mea, în care dialogul inteligent, empatia și respectul pentru public sunt calități esențiale.
Sunt mândru de breasla mea. O breaslă care, la nivel național și internațional, a permis unor personalități precum Mircea Diaconu – senator, actualmente europarlamentar și oponent extrem de vocal al unui sistem corupt și subordonat puterii prezidențiale, Sidney Poitier – ambasador,
Glenda Jackson – MP în Marea Britanie ori Ronald Reagan să pășească pe scena politică cu siguranță și cu responsabilitate.
Sunt român din diaspora, deci incompatibil cu actualul mandat?
Cât despre experiența mea reală, de netăgăduit, de român trăitor în diaspora timp de nu mai puțin de 22 de ani, confruntat în mod direct cu povara exilului și cu experiențele, uneori dificile, ale emigrantului, se pare că nici aceasta nu m-ar califica să-i reprezint pe conaționalii mei aflați departe de casă.
Pe unii dintre semnatarii acestui trist document i-am auzit cu toții deplângând faptul că nu există încă politici și proiecte suficient de bune pentru a-i convinge pe românii care au plecat peste hotare și au acumulat experiență în societățile occidentale să se întoarcă acasă și să contribuie la progresul acestei societăți.
Câtă demagogie însă în aceste declarații. Atunci când un român din diaspora revine și se pune în serviciul țării sale, având beneficiul cunoașterii directe a domeniului în care urmează să-și desfășoare activitatea, reacția Domniilor Lor este una de respingere, de refuz, de superioritate nedisimulată și ofensatoare pentru toți românii trăitori pe alte meleaguri.
Ar putea suna comic, dacă nu ar fi extrem de cinic și de trist faptul că oameni care au adus milioane de români în situația de a-și părăsi țara în căutarea unui destin mai bun, oameni care au avut la îndemână toate instrumentele pentru a-și sprijini conaționalii de departe și care nu au făcut absolut nimic în acest sens își pun astăzi iscălitura pe acest document. Și mai uimitor este faptul că printre inițiatorii moțiunii se numără un singur parlamentar din Colegiul nr. 43 Diaspora, iar printre semnatarii ei niciunul.
Această constatare ridică multiple semne de întrebare. Cât de bine cunosc inițiatorii moțiunii comunitățile românești din diaspora și problematica acestora? Sau au semnat Domniile Lor cu nonșalanță un document din care nu pricep mare lucru, despre care știu doar atât: că servește unor meschine interese politice?
Cine a documentat această „creație literară” și din ce surse, atât timp cât totul pare însăilat de zvonuri, anecdote și citate, multe incorect și trunchiat preluate din materialele de presă?
Cum se face că niciun parlamentar de diaspora nu a semnat această moțiune? Așadar nu a subscris la acuzele penibile și lipsite de substanță pe care le conține.
Este cazul să presupunem oare că parlamentarii de diaspora au refuzat să-și pună iscălitura pe un material pe care-l recunosc ca fiind fabulație și neadevăr? Întrebare retorică.
Sunt dedicat misiunii mele, îmi pun toată energia și competența în slujba românilor de pretutindeni, deci deranjez.
Considerațiuni generale: atunci când mă acuză de lipsă de rezultate, autorii moțiunii par să fi fost plecați într-o lungă
vacanță în ultima perioadă, altfel nu-mi pot explica faptul că nu auzit nici despre anularea a două taxe consulare, a căror reducere a fost în mod insistent solicitată de către comunitățile românești, și nici despre deschiderea Programului „Prima casă” pentru românii cu domiciliul în străinătate.
Din păcate însă, atât lipsa cunoștințelor de limba română, cât și lipsa de logică îi biruie pe autorii moțiunii atunci când formulează următoarea propoziție – citez: „Întrebările formulate nu reprezintă decât o parte din prerogativele domnului Stanoevici la departamentul pe care-l conduce.” Niște întrebări care reprezintă prerogative! Ciudat pentru oricine altcineva, însă perfect posibil pentru onorabilii care au conceput acest text.
Câteva răspunsuri punctuale.
Să revenim însă la întrebările pe care le formulează autorii moțiunii și să răspundem punctual și în spiritul legii, pe care Domniile Lor o citează fără a o înțelege în spirit și în formă.
Conform prevederilor Legii nr. 321/2007 – ca să vă citez –, „Sprijinirea activităților românilor de pretutindeni se realizează prin acordarea de finanțări nerambursabile și alte mijloace de sprijin financiar în limita bugetului alocat asociațiilor, fundațiilor, organizațiilor, instituțiilor și altor persoane fizice și juridice reprezentative aparținând comunităților românești de pretutindeni din afara granițelor.”
În acest context, în anul 2014, deci pe durata mandatului Bogdan Stanoevici, Departamentul Politici pentru Relația cu Românii de Pretutindeni – DPRRP finanțează 232 de proiecte, în valoare totală de 7.633.123 RON. Anul acesta, deci, peste 200 de asociații, fundații și organizații românești din străinătate și din România care dezvoltă programe, proiecte sau acțiuni în sprijinul românilor de pretutindeni beneficiază deci de sprijinul DPRRP.
În baza aceleiași legi, acordarea de finanțări nerambursabile se face pe baza evaluării programelor, proiectelor sau acțiunilor propuse de asociațiile românilor de pretutindeni prin depunerea unei cereri de finanțare în cadrul sesiunilor anule organizate în acest sens.
Așadar nevoile și prioritățile românilor de pretutindeni sunt dictate chiar de către ei. În măsura în care aceste nevoi se transcriu într-un proiect viabil, ele vor fi analizate la nivelul departamentului și, bineînțeles, susținute în măsura posibilităților. Trebuie precizat aici că departamentul dispune de un buget limitat în raport cu solicitările primite.
În ceea ce privește inventarierea și protejarea bunurilor culturale, a monumentelor istorice, religioase sau culturale aparținând moștenirii românești, DPRRP desfășoară o serie de astfel de acțiuni de manifestări legate de bogata colecție a Bibliotecii române din Freiburg și până la susținerea acordată unor multitudini de lăcașe de cult ortodox din Belgia, Italia, Republica Moldova, Spania ori Ungaria.
Toate acestea, într-o variantă detaliată, pot fi regăsite, de altfel, în acest material extensiv, pe care vi l-am pregătit separat și pe care nu-l voi citi pentru a nu vă plictisi.
În chestiunea identificării și sprijinirii comunităților românești vulnerabile sau amenințate, DPRRP acționează pentru protejarea identității comunităților istorice de români, contribuind decisiv la prezervarea și exprimarea identității culturale românești. Procesul de asumare și exprimare a identității este încurajat și sprijinit financiar de către DPRRP prin proiecte cu finanțare nerambursabilă și acțiuni proprii, proiecte care urmăresc evoluția raporturilor comunităților românești cu statul-gazdă.
Programul de finanțare „Dimitrie Gusti”, dedicat societății civile, s-a dovedit a fi un instrument foarte eficient în comunitățile istorice, acolo unde este necesar un plus de coeziune pentru apărarea drepturilor pentru organizarea comunității și exprimarea problemelor care trebuie gestionate.
Voi trece aici în revistă doar câteva exemple, cum ar fi: sprijinul în valoare de 170 de mii de lei în anul 2014 pentru asociațiile aromânilor din Albania; susținerea financiară acordată AVE – Uniunea etnicilor români din Bulgaria – pentru organizarea unor clase-pilot cu predare în limba română și menținerea unui centru de informare și logistică la Vidin sau proiectul depus de asociația „Lumina” a pedagogilor transnistreni, care a fost aprobat, urmând ca asociația să achiziționeze două mijloace de transport, care sunt indispensabile pentru buna funcționare a Liceului „Ștefan cel Mare și Sfânt” din Grigoriopol. Numeroase alte proiecte le veți găsi descrise cu amănuntul tot în acest material tehnic.
Dacă vorbim despre dezvoltarea instituțiilor mass-media destinate românilor de pretutindeni, iată o foarte scurtă enumerare a tipurilor de proiecte susținute de DPRRP în anul 2014: sprijin pentru dezvoltarea structurilor mass-media ale românilor de peste hotare, în sensul dezvoltării componentei web a ziarelor și revistelor de limba română; finanțarea, strategii de pregătire pentru jurnaliștii din afara granițelor în vederea creșterii standardului de profesionalism al acestora; promovarea unor emisiuni destinate românilor din afara granițelor în grila de programe a unor posturi de televiziune și radio străine; și departamentul a sprijinit realizarea de studii și filme documentare care dezvoltă subiecte relevante pentru istoria românilor; încurajarea pentru crearea unor forme de comunicare bazate pe tehnologia modernă, cum ar fi lansarea unor platforme integrate de comunicare pe internet, destinate românilor de pretutindeni. La fel, mai multe elemente le găsiți în această documentație tehnică.
Cât despre gogonata minciună că m-aș ascunde sub pretexte debile, este suficient pentru oricine să facă o simplă căutare a numelui meu pe internet pentru a urmări declarațiile publice și foarte concrete pe care le-am făcut în numeroase ocazii cu privire la activitatea și responsabilitățile mele și ale DPRRP – MAE, însă probabil ar însemna să cer mult prea mult de la stimabilii inventatori de moțiuni, solicitându-le să facă același lucru.
Poate că este cazul aici să le amintesc și faptul că programele incluse în strategia DPRRP se materializează în
proiecte care nu pot fi multianuale, conform legii, așadar nu pot fi continuate, ci doar aprobate și susținute în urma unor sesiuni de finanțare anuale, sesiune care, de altfel, a avut loc și are în desfășurare un număr impresionant de proiecte pentru un buget modest.
Mă străduiesc să-i cunosc și să-i sprijin pe cei pentru care muncesc, deci mă plimb și nu fac nimic.
Despre vizitele în comunități și întâlnirile cu românii de peste hotare am să vă dau câteva detalii. Pentru orice om politic responsabil, a-i cunoaște pe cei în serviciul cărora te afli este o obligație. Se pare însă că mă fac vinovat și de acest lucru în ochii domnilor din opoziție.
Faptul că vreau să înțeleg la fața locului cum trăiesc, cum muncesc și cu ce probleme se confruntă românii din diaspora deranjează.
Faptul că vreau să văd cum sunt puse în practică proiectele susținute de DPRRP deranjează.
Faptul că inițiez dialoguri constructive cu autoritățile locale și celelalte, centrale, din țările în care trăiesc comunități de români deranjează.
De fapt, pe oponenții mei îi deranjează că am posibilitatea să aflu de la sursă, de la românii din diaspora cât de uitați și de lipsiți de sprijin s-au simțit în anii guvernărilor anterioare.
Și, nu în ultimul rând, cred că îi tulbură ideea că ștacheta va fi astfel înălțată încât, de acum înainte, orice ministru delegat și orice guvern vor trebui să le acorde o atenție cel puțin egală cu aceasta, iar ăsta este un lucru cu care actuala opoziție nu vrea să-și piardă nici timpul și nici energia, nici măcar ipotetic.
Ceea ce este cu adevărat supărător însă este disprețul cu care acești domni vorbesc despre oamenii cu care am avut bucuria să mă întâlnesc în comunitățile românești sau la evenimentele organizate de DPRRP, oameni pe care Domniile Lor îi califică drept instruiți să fure și să fraudeze votul românilor din diaspora.
Este trist! Ceea ce este cu adevărat, iarăși, trist este referirea la vizitele mele în comunitățile românești, în această referire autorii moțiunii pot să consulte site-urile MAE și DPRRP, ca și paginile de _social media_ aferente, ori să parcurgă ziarele on-line ale diasporei și vor descoperi identitatea și impresiile celor cu care m-am întâlnit.
Aceste vizite și întâlniri sunt organizate în deplin respect al prevederilor legale în vigoare.
Cohortele de funcționari despre care se face vorbire în text au însemnat, în realitate, o echipă de unu, cel mult doi colaboratori din DPRRP, cunoscători ai comunității și ai proiectelor din teren.
Cât despre acțiunile proprii ale DPRRP, se pare că, într-o urmărire demnă de filme polițiste, semnatarii moțiunii au descoperit și cel mai semnificativ indiciu privind lipsa de activitate a mea și a DPRRP, faptul că de pe pagina acțiuni proprii a site-ului DPRRP lipsesc acțiunile desfășurate în anul curent.
Doamnelor și domnilor,
Pagina a fost updatată, iar acțiunile inexistente au fost nu doar de domeniul cunoașterii publice, ba chiar au beneficiat de prezența în calitate de invitați a unora dintre cei mai vocali critici ai noștri.
Iată o listă succintă, detaliile legate le regăsiți în materialul tehnic pregătit.
Programul „Diaspora Estival 2014”, la care au participat peste 200 de reprezentanți ai diasporei românești; Școala de vară „Cunoaște-ți vecinii!” – 2014, la care au participat peste 200 de tineri din comunitățile istorice de români din afara granițelor; Programul de tabere ARC 2014, care a adus în România peste 2.000 de elevi, tineri, studenți și profesori însoțitori români din țările aflate în jurul granițelor și Balcani; Proiectul „Presa română din străinătate”, element de consolidare și promovare identitară; manifestările legate de sărbătorirea Zilei limbii române la Cernăuți, la Vidin și la Micherechi, printre altele; acțiuni realizate în parteneriat cu Institutul „Eudoxiu Hurmuzachi” pentru românii de pretutindeni, aflat în coordonarea ministrului delegat, și anume donații de carte pentru bibliotecile din comunități; Proiectul „Basm românesc”; Tabăra de istorie și civilizație românească; Proiectul „Interferențe culturale românești – Cartea în biblioteci”.
Încă o dată, oameni care se pretind serioși și interesați de binele românilor de pretutindeni nu ezită să se umple de ridicol doar pentru a excela în activitatea lor uzuală, aceea de a călători și a căuta noduri în papură.
Reducerea taxelor consulare. Este siderant și faptul că oameni care, în trecut, atunci când aveau – ca să folosim o expresie populară – pâinea și cuțitul, au votat atunci cu ambele mâini creșterea taxelor consulare sunt acum suspect de agitați în direcția reducerii lor și vorbesc cu insistență despre inițiativele legislative pe care le-au inițiat în acest sens, inițiative absolut fanteziste de altfel, lipsite de orice logică și temei economic și menite doar să aburească opinia publică.
Și, pentru că acești critici ai mei par să-și dorească cu ardoare o carieră în domeniul comediei absurdului, Domniile Lor insistă în ideea că taxele consulare nu s-au redus. Ar fi putut măcar să aibă bunul-simț să citească ziarele, pentru a vedea că reducerea taxelor consulare a devenit fapt cu o săptămână în urmă, deci înainte de depunerea acestei moțiuni.
Congresul românilor de pretutindeni. Vârful absurdului se atinge atunci când moțiunea ajunge la tema organizării Congresului românilor de pretutindeni.
Timp de șapte ani, de la votarea Legii nr. 299, acești domni nu au mișcat un deget pentru organizarea acestui congres, iar acum devin cei mai aprigi comentatori ai celor ce inițiază organizarea lui în respectul deplin al legii și al românilor de pretutindeni.
Sunt acuzat că mă substitui Parlamentului în organizarea acestui eveniment. Ceea ce se uită, ce uită acești domni este că există documente clare și o corespondență îndelungă și
serioasă între instituții care dovedesc contrariul. DPRRP și MAE nu au făcut decât să propună, la cererea Birourilor reunite ale celor două Camere, un posibil buget și o posibilă metodologie pentru acest eveniment, achitându-se admirabil de această sarcină.
Faptul că în interiorul instituției în cadrul căreia funcționează, Parlamentul României, acești domni nu reușesc să se orienteze și să comunice spune foarte multe despre capacitatea lor de a onora propriile sarcini și misiunea pe care alegătorii le-au încredințat-o odată cu votul care i-a adus acolo. Cinismul lor însă nu cunoaște limite și, după ce-și manifestă vehement în comisiile parlamentare dorința de a amâna congresul, vin acum să spună că nu există nevoie mai mare decât cea de a organiza cât mai urgent acest eveniment. Aiuritor și foarte trist!
Cunoașterea drepturilor fundamentale ale românilor. Desigur, cunosc drepturile românilor. Între acestea se numără și dreptul de a fi reprezentați în mod eficient și corect în Parlamentul României. Însă acest drept nu este reflectat în niciun fel de activități precum aceea de a compune o moțiune, asemenea celei prezente, de către parlamentari care au uitat că rolul primordial al opoziției este acela de a veni cu propuneri constructive, solide, făcute în interesul celor care i-au votat.
Cât despre asigurarea dreptului la vot, despre crearea și facilitarea condițiilor de exprimare politică, pot spune fără nicio reținere că am făcut tot ce este de competența și în responsabilitatea mea pentru ca românii să poată să-și exprime alegerea în cele mai bune condiții. Atât eu personal, cât și DPRRP am dirijat către autoritățile competente, respectiv către Direcția Consulară din cadrul Ministerului Afacerilor Externe, toate solicitările, întrebările și propunerile pe care românii de peste hotare ni le-au adresat în această privință.
În același timp și în mod formal am urmărit ca aceste solicitări să primească un răspuns. Mai mult decât atât, pe toate canalele de care dispunem, site-uri web, pagini de _social media_ , participăm activ la campania de informare a românilor de peste hotare cu privire la procesul electoral, publicând documente relevante precum ghidul alegătorului, lista și coordonatele secțiilor de votare din străinătate etc., etc.
Concluzii sau ipocrizie politică crasă. În finalul documentului mi se adresează o serie de cereri imperative. Da, ca membru al Executivului, mă aflu în serviciul cetățenilor și trebuie să răspund pentru activitatea mea în fața reprezentanților aleși ai acestora, însă nu pot răspunde unor cereri care frizează absurdul sau care sunt lipsite de obiect. Pentru ca strategia națională privind relația cu românii de pretutindeni să fie amendată și completată trebuie să fie amendată însăși Legea nr. 299 și trebuie reformulate corelări interinstituționale care fac ca fiecare entitate din cadrul Executivului să gestioneze probleme specifice în ceea ce-i privește pe românii din străinătate.
Propuneri pentru reducerea taxelor consulare? Aceste propuneri au trecut de ceva vreme în sfera realității, spre informarea distinșilor semnatari ai moțiunii, care nu au avut minima decență să modifice măcar textul în consecință.
În privința repatrierii corpurilor neînsuflețite ale românilor care și-au pierdut viața în străinătate, semnatarii moțiunii fac încă o dată și cu o ipocrizie cutremurătoare uz și abuz de tragedii personale ale concetățenilor lor pentru a crea o problemă acolo unde nu există, de fapt. Vezi legislația țărilor europene în această chestiune, vezi numărul mult mai mic de decedați în realitate, vezi activitatea misiunilor diplomatice românești în ajutorul celor aflați în suferință și așa mai departe.
În final, după ce am lămurit toate acuzele care mi se aduc, marile și singurele întrebări care rămân sunt următoarele: de ce respectabilii parlamentari PDL nu au acționat în sprijinul propriilor cuvinte și programelor zornăitoare atunci când s-au aflat la guvernare pentru a ușura viața românilor de peste hotare, pentru a le facilita integrarea și pentru a le permite să-și conserve identitatea? De ce reprezentanții PNL, actualmente ACL, nu au ridicat asemenea întrebări și nu au acționat în spiritul rezolvării lor atunci când se aflau în USL, deci la guvernare?
Sunt convins însă că pentru răspunsuri avem foarte mult de așteptat, că în acest caz nu este nevoie de o moțiune, ci de mult mai mult. De un examen de conștiință profund și radical al celor în chestiune, un examen de conștiință imperios necesar atâta timp cât semnatarii moțiunii prezintă simptomele clasice ale unui acces de politicianism ieftin, acces declanșat de campania electorală, în care opoziția și-a amintit brusc de existența milioanelor de români care trăiesc dincolo de granițele României.
Le propun, așadar, tuturor semnatarilor moțiunii să-și cumpere o oglindă, să se privească adânc în ea și să încerce să nu clipească la vederea propriei ipocrizii și incapacități de a acționa.
În ceea ce-i privește pe românii de pretutindeni, oameni de nădejde, inteligenți, muncitori și plini de bun-simț, sunt sigur că aceștia, puși în fața evidenței create de acțiunile și deciziile luate de actualul Guvern în sprijinul lor și al familiilor lor rămase acasă, nu se vor mai lăsa influențați de cei care le-au pricinuit atât de mult rău pe timpul guvernării lor și îi vor sancționa corespunzător și democratic prin vot.
Vă mulțumesc.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.
Bogdan Dragoș Aureliu Marian-Stanoevici · 20 octombrie 2014 · monitorul.ai