Sonia Maria Drăghici

Mulțumesc foarte mult, domnule președinte.

Declarația mea politică de astăzi se intitulează „La aniversarea a 10 ani de la aderarea României la NATO”. Stimate domnule președinte,

Stimați colegi,

Pe 29 martie 2014, România împlinește 10 ani de când a depus la Washington instrumentul de ratificare a Protocolului de aderare la Tratatul Atlanticului de Nord. Aderarea oficială a României la NATO, pe 2 aprilie 2004, a reprezentat un moment marcant în istoria contemporană a țării noastre, cu importanță deosebită. A însemnat împlinirea unuia dintre obiectivele majore ale politicii externe și de securitate a României, de integrare în sistemul euroatlantic de securitate și valori, a însemnat recunoașterea României ca o țară care militează cu consecvență și fermitate pentru democrație.

Istoria aderării României la NATO e deja veche, premisele ei fiind inițiate curând după Revoluția din decembrie 1989. Dacă până atunci România făcuse parte din Tratatul de la Varșovia, cetățenii români meritau să primească răsplata sacrificiului suprem făcut în Revoluție, iar speranțele și aspirațiile aderării lor la un alt sistem de valori să se îndeplinească.

Aceste dorințe legitime ale națiunii române s-au materializat în eforturi susținute din partea țării noastre de a se integra în NATO și în structuri internaționale democratice, ceea ce a făcut ca, în 1993, președintele Ion Iliescu să-i transmită oficial secretarului general al NATO dorința României de a adera. Deciziile politice de atunci nu au fost favorabile însă țării noastre. În 1997, la Summitul de la Madrid, ușile Alianței s-au deschis pentru numai trei dintre fostele state comuniste: Ungaria, Cehia și Polonia. Cu toate acestea, România fusese primul stat din regiune care intrase în Parteneriatul pentru Pace.

Țara noastră a fost invitată să adere la NATO în anul 2002, la Summitul Alianței de la Praga, alături de Bulgaria, Slovenia, Slovacia și statele baltice. Invitația a fost adresată de secretarul general al NATO de atunci, Lordul George

Robertson, iar materializarea eforturilor de aderare este meritul Guvernului Adrian Năstase, care a reușit să transforme ziua de 2 aprilie 2004 într-o zi memorabilă.

Pentru țara noastră, Ziua NATO reprezintă o sărbătoare a spiritului euroatlantic și a democrației. Sunt zece ani de când România a primit garanții că va fi apărată în caz de conflict militar și de când s-a angajat, sub însemnele Alianței NordAtlantice, să apere teritoriile altor state. A existat și un cost pentru toate acestea, concretizat în eforturile depuse de România în misiunile întreprinse, în care și-au pierdut viața 25 de militari, alții fiind răniți.

În cei zece ani de când România face parte din NATO, 40.000 de militari români au fost trimiși în misiuni de război, în Afganistan, Irak, Bosnia, Kosovo. Au fost achiziționate avioane Hummer și, în locul vechilor avioane MIG, România utilizează acum avioane F16. Cea mai importantă achiziție este centrul de la Deveselu, care, din 2015, va găzdui rachete interceptoare din cadrul scutului antirachetă. De mai mulți ani, militarii americani și ai altor țări NATO se antrenează la poligoanele puse la dispoziție de România. Costurile misiunilor internaționale ale armatei române sunt estimate în jurul unui miliard de euro, în condițiile în care bugetul Ministerului Apărării Naționale a fost mai mereu condiționat de nivelul și randamentul economic al României.