Sonia Maria Drăghici

Mulțumesc foarte mult, domnule președinte. Stimați colegi,

„Sănătatea înseamnă mai mult decât absența bolii”

Este o stare de bine, fizică, mentală și socială, manifestată ca abilitatea individului de adaptare la cererile constante de schimbare din mediul natural și social.

Sănătatea, ca demers practic, presupune împlinirea persoanei și a comunității și chiar mai mult decât atât, trecerea de la interesul individului la interesul comunității.

Sănătatea copilului și mai apoi a adultului este condiționată de factorii genetici, la care se adaugă cei ambientali și comportamentali.

De aceea, pe lângă determinismul genetic, un rol egal sau poate chiar superior în menținerea unei bune stări de sănătate a individului îl au familia și comunitatea, dar și politicile privind sănătatea, educația și protecția mediului.

Sănătatea copilului este o condiție esențială pentru integrarea în procesul de învățământ, iar randamentul școlar este influențat de starea sănătății elevilor, de dezvoltarea lor fizică și psihică armonioasă.

Dezideratele majore pentru a îmbunătăți starea de sănătate a copiilor și a tinerilor din colectivități sunt: promovarea unui stil de viață sănătos și reducerea morbidității și a problemelor sociale, secundare comportamentelor cu risc pentru sănătate: fumat, alcoolism, consum de droguri, comportamente sexuale sau alimentare cu risc, sedentarismul, agresivitatea.

În sistemul de învățământ, educația pentru sănătate a copilului, preșcolar și școlar, reprezintă o latură a educației generale, alături de educația psihomotrică, educația artisticoplastică, educația intelectuală, educația moral-civică.

Sistemul de învățământ oferă treptat, la fiecare palier de vârstă, cunoștințe despre sănătate, având grijă să se asigure continuitatea în predarea și însușirea acestora, acțiunile educative începând de la vârsta preșcolară, fiind continuate până la vârsta de adult.

În acest sens, grădinița și mai apoi școala reprezintă cadrul instituțional propice educației pentru sănătate. Aici se pot conștientiza aspecte legate de sănătate și boală, se pot oferi cunoștințe despre propriul organism, igienă, alimentație, dar și despre relațiile interumane, despre egalitate socială și discriminare, despre sănătate și îmbolnăvire a naturii, a planetei, despre echilibrul ecologic.

În sistemul sanitar, evaluarea și cunoașterea stării de sănătate a copiilor și a tinerilor sunt cuprinse în Programul național nr. 5, evaluarea sănătății și a educației pentru sănătate fiind făcută de compartimentele de medicină școlară ale direcțiilor de sănătate publică.

Centralizarea principalelor afecțiuni cronice întâlnite la preșcolarii și elevii studiați în mediul urban și rural au relevat faptul că pe primul loc în deficiențele din România se situează viciile de refracție, urmate de obezitate, deficiențe de dezvoltare staturo-ponderală, sechelele de rahitism, cariile dentare, anemia feriprivă, diabetul zaharat, bolile parazitare și alergice.