Varujan Vosganian

Mulțumesc foarte mult.

În primul rând, aș vrea să fac o observație de principiu. Se vorbește mult, în România, despre primenirea și întinerirea clasei politice. Vreau să vă asigur că avem una dintre cele mai tinere și mai primenite clase politice. În ultimii ani, am bătut toate recordurile în ceea ce privește cei mai tineri prim-miniștri, cei mai tineri șefi de partide. Și, dacă priviți Camera Deputaților, veți constata că cel puțin 70% din colegii care ocupă bănci în Parlament sunt oameni noi și oameni tineri.

Stimate coleg, bănuiesc că din bună-credință și din necunoaștere ați făcut afirmația că noi folosim tertipuri. Aș vrea să vă citesc, cuvânt cu cuvânt, tertipul la care vă referiți: „Curtea Constituțională reține că, în perioada 2007–2013, instituția extrapenală a conflictului de interese nu se aplica în privința deputaților și senatorilor. Abia din 2013 apare un caz de conflict de interese, expres prevăzut, precum și obligația deputaților și senatorilor de a respecta legislația în materie privind conflictul de interese.”

Așadar, stimați colegi, haideți să ne lămurim asupra unui lucru. Dacă nu avem niciun fel de reper, atunci nu o să reușim niciodată să ne înțelegem. Și, până una alta, acest reper constituțional este Curtea Constituțională. Dacă un act legislativ aplică o decizie a Curții Constituționale, nu este nici tertip, nici tentativă de a ne scăpa colegii, ci este un gest de omagiu pe care parlamentarii îl aduc Curții Constituționale.

Sigur că dumneavoastră puteți să nu respectați Curtea Constituțională, dar Curtea Constituțională, dacă îmi permiteți o figură plastică, este „nodul la ață”. Dacă nu avem Curte Constituțională, atunci o să coasem fără să reușim vreodată să prindem nasturele de haină. De aceea vă rog să ne spuneți dacă aveți respectul acesta constituțional pentru Curtea Constituțională și socotiți că actele Curții Constituționale validează, legitimează acuratețea legislației.

Dar vreau să mai adaug ceva, domnule președinte. Vă rog să-mi permiteți să fac această declarație în nume personal.

Observ că în ultima vreme, tot mai mult, invocarea drepturilor omului este socotită un alibi, o protecție nelegitimă pentru corupție, iar încălcarea drepturilor omului, abuzurile îndreptate împotriva drepturilor omului devin o bravadă strălucitoare a luptei împotriva corupției. În momentul în care drepturile omului sunt în acest fel răstălmăcite, atunci tot sistemul de valori din societate, la rândul lui, se va răsuci.