Monitorul Oficial·Partea II·Senatul·9 mai 2017
other · adoptat
Liliana Sbîrnea
Declarație prezentată de doamna senator Gabriela Crețu cu ocazia zilei de 9 Mai – Ziua Europei
Discurs
Mulțumesc frumos. Doamna președinte,
Domnilor colegi,
Declarația mea politică are ca obiect „Voluntariatul, un proces real sau de conjunctură?”.
Stimați colegi,
Mă prezint azi în fața dumneavoastră cu o problemă care transcende diferențele de abordare politică, deși miezul cauzei a fost tranșat în anul 2014 la nivel legislativ.
Avem o lege a voluntariatului, Legea nr. 78/2014 privind reglementarea activității de voluntariat în România. La prima vedere, avem clarificate toate aspectele legate de desfășurarea acestei activități. Întrebarea este însă dacă există astăzi cu adevărat doritori să pună în slujba comunității experiența pe care o au sau, în lipsa acesteia, să se formeze instituțional pentru a sprijini proiecte ale persoanelor juridice de drept public sau privat fără scop lucrativ, destinate comunității.
Cred cu tărie că se impune, ca măsură alternativă la serviciile deja specializate, dar insuficiente, după cum spuneam, punerea la punct, în mod coordonat, și a unor baze de date efectuate la nivelul primăriilor, consiliilor locale, care să cuprindă atât totalitatea persoanelor singure sau vârstnice fără sprijin familial, cât și a unor liste de persoane care doresc să-și ofere serviciile pentru proiecte sociale dedicate lor. Totul ar trebui gândit riguros însă, fie după modelele care au avut succes în alte țări europene, dar adaptate țării noastre, fie prin proiecte originale.
În acest context, aș vedea rolul principal revenind primăriei, ca primă instituție în topul încrederii, la care populația se raportează de regulă, mai ales în comunitățile restrânse, dar nu numai, existând posibilitatea gestionării acestor statistici și instalării unor echipamente performante, pe baza accesării fondurilor europene, pentru pregătirea celor care doresc să se implice voluntar.
Există proiecte deja implementate, precum „brățara de panică”, supranumită și „butonul roșu”, proiect-pilot în sprijinul bătrânilor singuri, deja implementat, însă doar de una sau două fundații din țară. În țări precum Germania sau Olanda acest instrument modern de monitorizare a stării persoanelor vârstnice este un proiect coordonat de consiliile locale, conexiunea cu Pompierii, Poliția și Salvarea fiind simulată, ca să se poată interveni eficient, din informațiile mele.
Pentru a preveni însă lipsa de personal calificat, sprijinul voluntarilor poate fi salutar. Gesturile umanitare singulare sunt impresionante, sunt speculate emoțional de către media, ca exemple, din păcate, izolate, dar cred că ne trebuie mai mult pragmatism și dedicație pentru ajutorarea semenilor la scară largă. Și mă refer la programe aplicabile nu doar pe hârtie.
De asemenea, consider că și educația civică din școli trebuie eliberată de caracterul uneori mult prea formal și ancorată în latura practică, iar acțiunile de voluntariat pot fi începute de la vârsta adolescenței, sub directa îndrumare a noastră, a cadrelor didactice. Ca să avem rezultate, sensibilizarea tineretului trebuie să-și piardă caracterul formal, iar adolescenții trebuie să fie atrași prin alte metode pedagogice, pentru responsabilizarea lor prin implicare directă în problemele din viața reală a colectivității în care trăiesc.