Liliana Sbîrnea

Mulțumesc frumos, domnule președinte.

Aș adăuga faptul că nu doar la Ministerul de Interne există această situație, ci și la Ministerul Educației Naționale, minister care este abilitat să ia decizii foarte importante în ceea ce privește educația copiilor, educația națională. Din păcate, se întâmplă acest lucru.

Să sperăm că domnul președinte va parcurge pașii pe care și i-a propus – acel „Pas cu pas!” – un pic mai repede decât o face în acest moment.

În această seară am o interpelare.

Obiectul interpelării îl constituie „Stabilirea dreptului la concediu de odihnă al cadrelor didactice angajate succesiv în mai multe unități de învățământ, cu fracțiuni de normă”.

Este adresată domnului ministru al educației, să sperăm că va fi un ministru al educației, și domnului Marius Constantin Budăi, ministrul muncii și justiției sociale.

Problema concediilor de odihnă ale cadrelor didactice angajate cu jumătăți de normă sau cu fracțiuni de normă în mai multe unități de învățământ revine în actualitate în județul Buzău. Mai multe cadre didactice aflate în această situație mi s-au adresat în speranța că vor primi un răspuns competent din partea dumneavoastră.

Cadrul legal al acordării concediilor de odihnă este reglementat în diverse acte normative și directive europene.

În Constituția României, art. 38, intitulat „Munca și protecția socială a muncii”, se recunoaște dreptul salariaților la „concediul de odihnă plătit”, un drept inalienabil, la care salariatul nu poate renunța.

Directiva nr. 88 a Parlamentului European și a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind unele aspecte ale organizării timpului de lucru, la art. 7, prevede ca „un lucrător să beneficieze de un concediu anual plătit de cel puțin patru săptămâni, perioadă care nu poate fi înlocuită cu o indemnizație financiară”, cu excepția cazului încetării relației de muncă.

M-am adresat dumneavoastră, domnule ministru al educației naționale, pentru că în art. 17 din HG nr. 250/8.05.1992, republicată, cu completările și modificările ulterioare, aduse inclusiv prin OUG nr. 123/2003, devenită Legea nr. 164/2004, se prevede: „Modul de efectuare a concediului de odihnă cuvenit personalului didactic se va stabili de Ministerul Învățământului, iar pentru personalul trimis în misiune permanentă în străinătate, de către Ministerul Afacerilor Externe.”

M-am adresat și dumneavoastră, domnule ministru al muncii și justiției sociale, pentru că dreptul la concediul de odihnă este un drept câștigat atât prin Legea fundamentală, cât și prin legi speciale și încălcarea sau aplicarea deficitară a acestui drept consider că intră sub jurisdicția autorității pe care o reprezentați.

Codul muncii, la art. 144, dispune că „dreptul la concediul de odihnă anual plătit este garantat tuturor salariaților” și că acest drept „nu poate forma obiectul vreunei cesiuni, renunțări sau limitări”. Art. 144 nu limitează dreptul ca fiind garantat exclusiv salariaților încadrați la funcția de bază. Tot salariat este definit și cel care lucrează prin cumul, „în baza unor contracte individuale de muncă”.