Király Andrei Gheorghe

Declarații politice și intervenții ale doamnelor și domnilor deputați: — Andrian Sirojea Mihei — declarații politice intitulate: „Ziua Holocaustului, o piedică în calea uitării ororilor comise” și „Bugetul României — între bunăstarea cetățeanului român și orgoliile nesatisfăcute ale câtorva politicieni”; — Dumitru Bentu — declarație politică intitulată „UNICEF”; — Gheorghe Barbu — semnal de alarmă cu privire la situația copiilor rămași singuri acasă în urma plecării părinților la muncă în străinătate; — Becsek-Garda Dezső Kálmán — semnalarea unor nereguli în activitatea Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților; — Ștefan Baban — declarație politică intitulată „Fără orgolii, fără ambiții, fără răzbunări”; — Vasile Mocanu — atenționare privind împărțirea pe criterii politice a fondurilor guvernamentale destinate unităților de învățământ din județul Iași; — Olguța Cocrea — intervenție intitulată „9 octombrie — Ziua Mondială a Poștei”; — Cornel Ștefan Bardan — declarație politică intitulată „Remeș transformă fermierii români în victime ale Guvernului liberal”; — Király Andrei Gheorghe — evocarea unor evenimente de tristă amintire: „Ziua mâniei, 6 octombrie 1849”; — Aledin Amet — declarație politică cu tema „Este nevoie de un festival de teatru care să-l omagieze pe marele actor Hamdi Cerchez”; — Mihai Dumitriu — declarație politică cu titlul „A.P.I.A. sabotează agricultura din România”; — Adrian Moisoiu — declarație politică intitulată „Introducerea iobăgiei medicale după rezidențiat”; — Emil Strungă — declarație politică cu titlul „Schimbări climatice: cauze, efecte, adaptare”;

462 cuvinte

Discurs

Mulțumesc frumos, domnule președinte de ședință.

Ați avut o remarcă deosebit de corectă, fiindcă vorbesc din partea minorității maghiare, reprezentată de Uniunea Democrată Maghiară din România.

Stimate doamne,

Stimați domni deputați,

Declarația de azi propune o temă de tristă amintire pentru maghiarii de pretutindeni. Este vorba despre un eveniment care a avut loc acum 158 de ani, la Arad:

„Ziua mâniei, 6 octombrie 1849”.

Revoluțiile pașoptiste au cuprins foarte multe state, de la țărmul Atlanticului până la malul Mării Negre.

Peste tot, prin transformarea sistemului politic perimat, revoluționarii au urmărit schimbări esențiale la nivelul întregii societăți. În această situație s-a aflat, împreună cu alte state din Europa Centrală, și Ungaria care, la acea vreme, făcea parte din Imperiul Habsburgic.

Revoluția maghiară a izbucnit la data de 15 martie 1848. Programul pașoptist a prevăzut, printre altele, desființarea relațiilor feudale, modernizarea societății și obținerea unor libertăți politice.

Din cauza nerespectării înțelegerilor de către Curtea imperială, în aprilie 1849 Guvernul revoluționar a declarat independența Ungariei și, implicit, a decretat detronarea Casei de Habsburg.

În această situație, habsburgii au cerut sprijinul Rusiei Țariste și au pornit împreună pentru a înfrânge revoluția. După o serie de bătălii și mai multe înfrângeri, în fața forței, pregătirii militare și a dotării superioare, Guvernul revoluționar a hotărât depunerea armelor.

În urma discuțiilor desfășurate lângă Arad, la Seleuș, între Comandamentul armatei rusești și cel al armatei revoluționare, s-a hotărât ca depunerea armelor să aibă loc la data de 13 august 1849, pe Câmpia Seleușului din județul Arad.

Imperialii austrieci nu s-au mulțumit cu atâta. Au hotărât pedepsirea exemplară a participanților la revoluție și, mai ales, a ofițerilor superiori de carieră, care, până la izbucnirea revoluției, au activat în cadrul Armatei imperiale.

În cetatea Aradului și-a desfășurat activitatea unul dintre cele patru tribunale militare instituite cu acest scop.

Tribunalul militar de la Arad a decis ca 13 generali ai armatei revoluționare să fie executați la data de 6 octombrie 1849 în apropierea cetății Aradului.

Din cauza acestor evenimente de tristă amintire, ziua de 6 octombrie 1849 este considerată de maghiari ca „Ziua mâniei” — „Ires die”.

Evenimentul în sine, martiriul generalilor, a marcat adânc conștiința națională, cu toate că mulți dintre generali n-au fost maghiari. Pentru maghiarii de pretutindeni, ziua de 6 octombrie a devenit zi de doliu național.

De 158 de ani ne adunăm la Arad pentru a comemora cu demnitate acest eveniment de tristă amintire. Ne adunăm la obeliscul din Subcetate și, de câțiva ani, ne adunăm și la Statuia Libertății, amplasată în Parcul Reconcilierii, ca un însemn al recunoașterii idealului în numele căruia s-au ridicat revoluțiile europene din 1848—1849, idealul libertății.

În contextul ședinței