Monitorul Oficial·Partea II·Camera Deputaților·10 decembrie 2015
other
Ioan Tămâian
Discurs
Mulțumesc frumos, domnule președinte. Stimați colegi,
Declarația mea politică se referă la situația Uniunii Artiștilor Plastici din România.
Suntem cu toții conștienți că societatea a avut și are întotdeauna nevoie de artă. De asemenea, mai suntem conștienți că societatea trebuie să creeze condiții necesare pentru ca artistul să poată crea, dar ceea ce se întâmplă în această perioadă reprezintă o totală neimplicare a autorităților asupra acestei ramuri care, dacă sună tragic, este condamnată la dispariție.
Concret, am primit la cabinetul meu parlamentar mai multe memorii din partea filialelor UAP din România referitoare la situația cu care se confruntă din cauza supunerii la plată a UAP de către consiliile locale a impozitelor și taxelor pe clădirile în care funcționează, chiar și retroactiv, sumele datorate ridicându-se și la valoarea de peste 1,5 milioane lei.
Uniunea Artiștilor Plastici din România, dar și filialele și asociațiile afiliate nu primesc subvenții de la bugetul de stat sau de la bugetul local. Scopul pentru care există Uniunea, împreună cu filialele și asociațiile sale, îl reprezintă apărarea intereselor profesionale și sociale ale membrilor săi, artiști plastici și profesioniști.
Ca state membre ale Uniunii Europene, menționez că pentru protecția artistului și a creației artistice Finlanda dispune de un sistem de norme care poate fi apreciat ca fiind perfect, Franța are cel mai aplicat sistem, Germania, cel mai descentralizat sistem, Danemarca, cel mai avantajos sistem pentru artiști, în timp ce Portugalia are cel mai mare buget alocat protecției artiștilor.
Este obligatoriu de menționat că artistul plastic profesionist este condiționat în activitatea sa, spre deosebire de ceilalți artiști, de existența unui spațiu de creație individual, a unor spații de expunere specifice, galerii de artă, pentru care atât Uniunea, cât și filialele și asociațiile profesionale afiliate sunt obligate la plata unor impozite și taxe pe clădiri și terenuri, care înseamnă, și într-un caz, și în altul, plata unor sume foarte mari de bani și, așa cum am precizat, resursele sunt limitate.
Într-adevăr, noul Cod fiscal conferă consiliilor locale posibilitatea de a acorda scutiri și reduceri de impozite, taxe, pentru clădirile și terenurile utilizate de organizațiile nonprofit, cum ar fi Uniunea Artiștilor Plastici din România, pentru activitățile nonprofit. Lăsată însă la latitudinea consiliilor locale, posibilitatea de acordare a scutirilor și reducerilor va crea, cu siguranță, un regim discriminatoriu, neuniform, pentru activitatea asociațiilor artiștilor plastici din România.
Tocmai de aceea consider oportună modificarea noului cod fiscal, în sensul completării dispozițiilor art. 456, prin adăugarea unei noi litere, s), cu următorul conținut: „clădirile utilizate de Uniunea Artiștilor Plastici din România și de filialele Uniunii Artiștilor Plastici pentru activități fără scop lucrativ”, respectiv a art. 464, prin adăugarea literei z), cu următorul conținut: „Terenurile aferente clădirilor utilizate de Uniunea Artiștilor Plastici din România și de filialele Uniunii, pentru activitate fără scop lucrativ.” În felul acesta nu se datorează impozit, taxe pe clădiri și terenurile aferente în folosința Uniunii Artiștilor Plastici din România, în folosința filialelor Uniunii, dacă acestea nu sunt folosite pentru activități economice.