Adriana Diana Tușa

Mulțumesc mult, doamnă președinte de ședință. Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi vizează decizia luată ieri de Curtea de Justiție a Uniunii Europene, un subiect care am văzut că a fost tratat în mass-media, bineînțeles, în funcție de interese. Și cred că este corect pentru populație să știe exact ceea ce a decis Curtea de Justiție a Uniunii Europene.

De aceea declarația mea este intitulată „Decizia Curții de Justiție a Uniunii Europene statuează clar faptul că țările Uniunii Europene nu sunt obligate să autorizeze căsătoriile homosexuale”.

## Stimați colegi,

Decizia Curții de Justiție a Uniunii Europene în cazul Coman-Hamilton nu privește legalizarea căsătoriilor între persoane de același sex și nici nu impune reinterpretarea noțiunii de soți, din dreptul intern, sau legalizarea parteneriatelor ori recunoașterea căsătoriilor între persoane de același sex, încheiate în alte state. Practic, Curtea recunoaște dreptul statelor de a autoriza sau de a nu autoriza căsătoriile dintre persoane de același sex, concluziile sale referindu-se doar la conceptul autonom al noțiunii de „soți” din Directiva privind libera circulație – art. 2 pct. 2, unde sunt enumerați membrii de familie ce beneficiază de libertatea derivată de circulație, din cea a cetățeanului Uniunii Europene, pentru a clarifica sfera persoanelor care au dreptul de a primi viza de ședere într-un stat.

Așa cum reiese din decizia dată ieri, Curtea de Justiție a Uniunii Europene nu a făcut altceva decât să ia act de diferențele de definire a căsătoriei în state, din punctul de vedere al sexului soților, și să garanteze dreptul de rezidență, dreptul de ședere al soțului unui cetățean european care a încheiat o căsătorie valabilă într-unul din statele membre ale Uniunii Europene, chiar și în acele state unde acea căsătorie nu este – și rămâne așa – nerecunoscută, în virtutea libertății de circulație.

Pe scurt, este vorba, așadar, doar despre recunoașterea dreptului de ședere a soțului de același sex, dintr-o căsătorie încheiată într-un alt stat și nerecunoscută pe teritoriul României, și despre clarificarea sferei persoanelor care au drept de ședere în virtutea relațiilor de familie cu un cetățean al Uniunii Europene. De altfel, nu este propriu-zis un drept nou în România, art. 2 pct. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 102/2005 oricum acoperea situația soților și partenerilor de același sex din parteneriatele sau căsătoriile încheiate valabil în străinătate.

Litigiul domnului Coman ar fi putut foarte ușor să fie rezolvat în instanță și fără sesizarea Curții.

De aceea, pentru toate aceste considerente, sper ca în cel mai scurt timp Curtea Constituțională a României să constate concluziile deciziei Curții de Justiție a Uniunii Europene de ieri, iar referendumul pentru familie să fie organizat în cel mai scurt timp.

Vă mulțumesc mult.