Ana Birchall

Mulțumesc mult, doamnă președinte.

În declarația politică din această săptămână am ales să vă vorbesc despre o afecțiune a cărei incidență este din ce în ce mai mare la nivel internațional, în contextul în care peste numai 4 zile, pe 21 martie, în întreaga lumea este marcată Ziua mondială a Sindromului Down.

Stimate colege,

Stimați colegi,

În 2011, Națiunile Unite au oficializat data de 21 martie ca fiind Ziua mondială a Sindromului Down. Data nu a fost aleasă la întâmplare, cea de-a douăzeci și una zi a celei de-a treia luni a anului simbolizează cei trei cromozomi pe care persoanele cu Sindromul Down îi au în perechea 21 a hărții lor genetice.

Această anomalie cromozomială, rezultată dintr-un accident genetic, este permanentă și afectează anual la nivel mondial aproximativ unul din 700-800 de nou-născuți. În România sunt diagnosticate în jur de 30.000 de persoane cu acest sindrom. În diferite măsuri, trisomia 21 afectează starea de sănătate și dezvoltarea cognitivă a copilului, însă, într-un mediu familial echilibrat, înconjurate cu multă dragoste, beneficiind de terapii și educație specializate și, nu în ultimul rând, integrate în societate, persoanele cu Sindromul Down pot duce o viață socială aproape normală, pot lucra și își pot forma propriile familii.

Am ales să vă vorbesc despre acest lucru din respect pentru familiile care se luptă pentru a-și crește și a-și îngriji copiii cu Sindromul Down, care depun eforturi uriașe pentru ca acești copii să aibă o creștere și o dezvoltare normală, pentru ca ei să devină adulți sănătoși și fericiți și să se poată integra în comunitate.

Mai mult decât orice însă am ales să vă vorbesc despre Sindromul Down din admirație pentru copiii minunați care suferă de această afecțiune, dar care ne oferă tuturor un exemplu de dragoste, de curățenie sufletească și de optimism.

Dincolo de lupta cu problemele de sănătate și cu dificultățile de învățare, persoanele afectate de Sindromul Down și familiile lor trebuie să se confrunte, din nefericire, în fiecare zi cu greutățile și barierele ridicate de societate. Copiii cu Sindromul Down arată diferit și sunt diferiți, și pentru aceasta plătesc, nevinovați, prețul social al marginalizării.

Viața acestor familii este deja suficient de grea, fără ca noi să mai adăugăm povara unei societăți ignorante și lipsite de toleranță. Din păcate, societatea în care trăim este în continuare tributară unor prejudecăți, care ar trebui cât mai grabnic depășite.

Persoanele cu Sindromul Down sunt parte a societății noastre și trebuie să le asigurăm un mediu adaptat, astfel încât să își aducă propria contribuție la comunitate.

Datorăm acest lucru lor și familiilor lor și, nu în ultimul rând, datorăm acest lucru familiilor noastre și copiilor noștri, pe care vrem să îi creștem în spiritul toleranței și al înțelegerii.