Ana Birchall

Mulțumesc mult, domnule președinte de ședință.

În declarația politică de astăzi vreau să vă vorbesc despre ce înseamnă educația, în sensul antic al cuvântului, și anume acela de a plămădi suflete și conștiințe, dincolo de programe școlare sau politici publice.

Stimate colege,

Stimați colegi,

Cu toții asistăm, zi de zi, la valurile de delincvență și de infracțiuni care ne îngrijorează și din cauza faptului că în prim-plan sunt tineri din diferite zone ale României. Abandonul școlar, destrămarea familiilor, sărăcia și lipsa unor modele sunt printre cauzele care conduc la o medie tot mai scăzută a vârstei celor care comit infracțiuni. Ceea ce rămâne pe retina sufletului, dincolo de fapta în sine, este sălbăticia cu care a fost comisă această infracțiune și lipsa de remușcări sau de păreri de rău a celui incriminat.

M-am întrebat frecvent ce îi determină pe acești tineri, la început de drum, să dea cu piciorul oricărei șanse de a face ceva cu viața lor, de a se irosi în închisoare sau, și mai grav, de a rămâne pecetluiți cu stigmatul infracțiunii pentru întreg destinul lor. Evident că există mai multe răspunsuri posibile la aceste întrebări, dar cea care mi se pare mai aproape de adevăr este una singură, și anume lipsa unor valori autentice în care tinerii să creadă și care să le confere o perspectivă a vieții.

Astfel, în opinia mea, educația ar trebui să fie în primul rând legată de valori. Școala nu ar trebui numai să informeze, ci și să formeze în special caractere. Înainte de a dori să transmitem un set de cunoștințe copiilor noștri, cred că ar fi necesar să le transmitem valorile care îi fac să fie în primul rând oameni. Fără prețuirea vieții, cinstirea părinților, credința în Dumnezeu, dragostea de neam și patrie, respectul strămoșilor, prețuirea istoriei, toate informațiile pe care le capătă în școală nu sunt suficiente, pentru simplul motiv că fără o fundație solidă nu se poate construi nimic temeinic.

Atunci când vorbim despre educație ca despre încercarea de a modela conștiințe trebuie să avem în vedere modelul antic al acestei discipline cu rădăcini foarte vechi. Aristotel spunea că este datoria legiuitorului să facă din educația copiilor prima și cea mai serioasă dintre preocupările sale. Înainte de a găsi cele mai aspre pedepse pentru cei care săvârșesc infracțiuni, ar trebui să ne aplecăm cu mai multă

seriozitate asupra cauzelor pentru care tot mai mulți tineri aleg să treacă dincolo de granițele legii: lipsa unei educații bazate și pe valori.

Fără un minim cult și respect pentru cinste, corectitudine, muncă, onoare, patrie, neam, credință și țară, orizontul generațiilor de mâine poate fi unul frânt. Tinerii au nevoie de repere, de idealuri, dar și de modele în care să creadă. În lipsa lor sunt asemenea unor corăbii fără cârmă pe marea vieții. Și, dacă reperele morale și intelectuale sunt tot mai greu de deslușit în societatea românească din aceste vremuri, ar trebui ca măcar valorile specifice acestui popor să nu fie abandonate.