Cătălin Tiuch

Mulțumesc mult, domnule președinte. Doamnelor și domnilor deputați,

Declarația mea politică de astăzi se referă la reciclarea deșeurilor generate de ambalaje.

România are deschise de către Comisia europeană, până în acest moment, numai în domeniul mediului, câteva proceduri de infringement, ultima datând chiar de săptămâna trecută.

Capitolul reciclării deșeurilor ar putea face, în scurt timp, obiectul unei astfel de proceduri, dacă nu luăm măsurile necesare pentru a evita o asemenea situație.

Din multitudinea de deșeuri cu care avem de-a face în fiecare zi și care afectează mediul mă voi opri acum la cele legate de ambalaje de consum.

Pe scurt, conform prevederilor legale, operatorii economici români, persoane juridice, sunt responsabili pentru întreaga cantitate de deșeuri generate de ambalajele pe care le introduc pe piața națională, aceste responsabilități realizându-se fie individual, fie prin intermediul unui operator autorizat. Aceștia din urmă acționează în domeniile colectării, transferului de responsabilitate în vederea atingerii obligațiilor de valorificare și de reciclare a deșeurilor de ambalaje, precum și al obligațiilor de raportare a datelor privind ambalajele și deșeurile de ambalaje pentru operatorii economici care le introduc pe piață. Problema apare că, dincolo de colectarea și preluarea acestor responsabilități, nimeni nu mai urmărește exact până unde și dacă se reciclează aceste deșeuri, astfel cantități mari de ambalaje postconsum fiind exportate.

De aici apare un dezechilibru între nivelul de colectare și cel de reciclare, dar, mai ales, rezultă neîndeplinirea de către România a obiectivelor asumate în momentul aderării, privind valorificarea și reciclarea.

Chiar dacă activitatea operatorilor economici români din domeniu oferă, la o primă privire, impresia că România stă bine la segmentul de reciclare, de fapt, problema reală apare exact din sursa de proveniență a materiei prime supuse procesului, pentru că în România se reciclează, în mare parte, deșeuri importate din alte state comunitare. Or, reglementările europene în materie, care stau la baza evaluărilor făcute de Comisia Europeană, iau în calcul doar reciclarea materiei prime produse și colectate pe teritoriul țării, nu și pe cea importată. În aceste condiții, consider că trebuie să avem în vedere o corelare mai strânsă a colectării și reciclării deșeurilor generate de ambalaje la nivel național, astfel încât ce se colectează în România să fie, în același timp, și reciclat în România. Din acest circuit al producerii–colectării–reciclării deșeurilor, ultimul segment, cel al reciclării, este cel care deviază de la linia normală întreg procesul pe care, în calitate de stat membru al UE, trebuie să-l respectăm. Astfel, deși am înregistrat progrese la nivel de colectare selectivă, ceea ce se colectează la nivel național nu se și reciclează în țară, făcând obiectul exporturilor masive.