Ana Birchall

Mulțumesc mult, domnule președinte. Stimate colege, stimați colegi,

V-am vorbit recent despre rolul important pe care România îl poate avea în cadrul Uniunii Europene, în calitate de stat promotor al protecției drepturilor și bunăstării copilului, prin susținerea creării la București a unei Agenții Europene pentru Copii, Inovare și Incluziune Socială.

Astăzi, aici, în Parlamentul României, aș dori să vă supun atenției o temă similară, vorbind despre rolul inovator pe care România îl poate avea și însuși, de data aceasta la nivel regional, pe baza aceleiași expertize de necontestat în domeniul protecției copilului. Voi demonstra că România poate să își întărească poziția în regiunea Mării Negre, pornind de la un subiect important din punct de vedere politic și diplomatic, și care, cred eu, poate beneficia de consens politic la nivelul regional: bunăstarea copiilor. Toate țările din regiunea Mării Negre, o regiune în care România trebuie, în opinia mea, să își asume o poziție de lider, se confruntă, la nivel social, cu provocări asemănătoare, în mare parte din cauza trecutului totalitar care și-a pus amprenta inclusiv în domeniul protecției copilului. Copiii vulnerabili din regiunea aceasta suferă la fel, fiind expuși sărăciei, instituționalizării, traficului, exploatării prin muncă. Ei sunt victimele unor sisteme sociale care nu au fost suficient reformate nici la 24 de ani după căderea comunismului.

Cu toate acestea, niciun stat în sine nu poate fi în întregime blamat pentru neglijarea copiilor, pentru că fiecare stat din regiune a încercat să își dezvolte serviciile și sistemele de protecție a copilului, investind fonduri și făcând eforturi semnificative în încercarea de a crea un prezent și un viitor mai bun pentru copii. În ciuda acestor eforturi considerabile, la ora actuală, milioane de copii rămân flămânzi, abuzați și exploatați peste tot în regiunea Mării Negre.

Dar de ce au eșuat statele din regiune în încercarea de a reforma sistemele de protecție a copilului? De ce nu a reușit trioul format din fonduri, voință politică și reforme să dea cele mai bune rezultate? Unul dintre răspunsuri ni-l oferă ChildPact, coaliția ONG-urilor active în domeniul protecției din arealul extins al Mării Negre.

ChildPact demonstrează faptul că, în regiunea Mării Negre, fiecare stat a avansat individual în procesele de reformă a sistemelor de protecție a copilului. Foarte rar au existat schimburi de experiență. Foarte puține state angrenate în procesele de reformă au solicitat asistența unui stat vecin care a parcurs deja o anumită etapă a reformei.

Este timpul să realizăm că eficacitatea în reformarea sistemelor de protecție a copilului și asigurarea bunăstării copiilor vulnerabili nu depind exclusiv de fiecare stat în parte, ci de acțiunea colectivă a tuturor statelor, cel puțin la nivel regional. Preocuparea colectivă pentru viitoarele generații de cetățeni poate fi baza cooperării regionale.