Marius Sorin Ovidiu Bota

Mulțumesc. Onorat prezidiu, Domnule prim-ministru, Doamnelor și domnilor miniștri, Doamnelor și domnilor colegi,

Asistăm astăzi la prezentarea în plenul Parlamentului a celui mai dezechilibrat buget pe care România îl va avea după 1990, dacă va fi votat, un buget în care fiecare ministru face ce vrea, nu-și asumă nicio politică sectorială concretă și coerentă, ba mai mult, textul de lege propus nu are nimic legat de responsabilitatea fiscală, așa cum tot cei de la FMI o cer ca o condiție prealabilă pentru acordarea următoarei tranșe de împrumut.

Avem, în schimb, un text de lege privind răspunderea fiscală depus de noi în Parlament, la care Guvernul nu a dat un punct de vedere nici după două luni.

Ce să înțelegem, domnule prim-ministru? Că vreți să treceți un buget în care nimeni nu-și asumă responsabilități și abia apoi vom vedea ce va fi și cum cu răspunderea fiscală? Că doriți să treceți puntea FMI și, apoi, să schimbați bugetul cum doriți, prin rectificări făcute în funcție de interesele clientelei politice din jurul ministerelor economice?

Eu, cel puțin, așa am tradus textul de lege. Am încercat și chiar am reușit să trecem anumite amendamente în acest sens, prin care să obligăm Guvernul să stea într-o disciplină fiscală, să-și asume răspunderea pentru gestionarea banului public.

Ceea ce vom face în următoarele zile va fi tocmai susținerea acelor amendamente care sunt în sprijinul acordului cu FMI și chiar al dumneavoastră, domnule primministru, asta dacă veți considera că trebuie să ascultați vocea opoziției, când semnalează derapajele grosolane în ceea ce privește gestionarea banului public.

Sigur, domnule prim-ministru, noi vorbim și dumneavoastră, probabil, nu ne auziți. Vorbim precum radioul într-o cameră goală, eventual, în fața unui frigider care îngheață tot, precum bugetul propus de Guvern, care îngheață posturile, îngheață salariile, pensiile și, mai grav, dezvoltarea economiei, prin reducerea la jumătate a investițiilor față de 2009, care îngheață chiar și răspunderea gestionării banului public, și chiar mai mult, pentru unii acest buget devine mumă, iar pentru alții ciumă.

Din păcate, această Lege a bugetului de stat, pe lângă faptul că nu stipulează responsabilități fiscale ale ordonatorilor de credite, nu oferă niciun echilibru macroeconomic sau o direcție de dezvoltare a României în anul 2010. Dimpotrivă, prin maniera în care se vor derula, prin acest buget, investițiile în zonele și proiectele din care clientela politică a PD-L își trage seva, economia României va regresa.

Nu merg mai departe cu exemplele, mă refer doar la cel al domnului ministru Radu Berceanu, care și-a croit anexa aferentă Ministerului Transportului și Infrastructurii – cum spune Domnia Sa – „după materialul clientului”, comparându-se, practic, cu un croitor, căruia eu i-aș spune că este un croitor demodat și risipitor, tăind înainte să măsoare.