Iulian Bulai

Mulțumesc. Stimate doamne, Stimați domni,

Nimeni nu are niciun dubiu că nu am avea nevoie de acest muzeu. Avem nevoie de un muzeu care să trateze ororile comunismului, la 30 de ani după ce noi am trecut în democrație.

Doi ani și jumătate de experiență în Comisia pentru cultură îmi arată că Parlamentul, în ciuda multor inițiative de a crea muzee de tot felul, mai multe muzee ale comunismului, nu poate să creeze instituții, dacă Guvernul nu-și asumă acest lucru.

Noi, cei de la USR, am votat pentru, deoarece este nevoie să dăm un semnal de alarmă că măcar acum, la 30 de ani, avem nevoie de acest muzeu.

Dar această lege este fix zero, dacă Guvernul nu și-o asumă în deplinătatea ei.

Și o să vă spun un lucru. În România, în ultimii 30 de ani, cele mai importante inițiative care tratează din punct de vedere muzeal comunismul sunt private. Vorbim despre inițiativa Academiei Civice – Memorialul de la Sighet. Vorbim despre Casa „Iuliu Maniu” – cinste părintelui Cristian Borz, care o renovează! Vorbim despre penitenciarul de la Pitești – felicitări Mariei, care a investit acolo bani! Vorbim despre inițiativa de la Botoșani, pentru Muzeul Vieții Cotidiene din Comunism. Vorbim despre inițiativa mea și a prietenilor mei, unde facem un muzeu al comunismului, la Tămășeni, în județul Neamț.

Dacă – și aici mă adresez majorității PSD–ALDE –, dacă ați fi vrut într-adevăr să luați distanță față de comunism și față de ororile acestui regim, nu mai târziu de ieri, în cadrul Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, nu ați fi votat pentru revenirea Rusiei în cadrul acestei organizații...