Mircea Diaconu

## **Domnul Mircea Diaconu:**

Mulțumesc, domnule președinte. Doamnelor și domnilor,

Cetățeni ai României,

Și mă adresez așa, fără cuvenitele și aparentele, și temporarele funcții care se află în această sală, pentru că astăzi, personal, mizam pe doza de cetățenie a fiecăruia dintre noi. Din păcate, în urma acestui festival interminabil, etern, de acuze reciproce, doza de înțelepciune, la care nația noastră cred că avea dreptul astăzi, se îndepărtează.

Vedeți, în anii ’80, brusc, într-o iarnă, când era frigul mai mare, n-am avut căldură și apă caldă. Și cineva, brusc, a decis, și alți oameni, o mulțime de oameni, au pus în practică, și nu le-a tremurat mâna deloc. În vremea aceea, îmi imaginam, și eram sigur că așa este, că prin acest simplu gest, decizia unui om și decizia fizică, pur și simplu, a altor oameni, într-o clipă milioane de oameni s-au îmbolnăvit. Mă întreb cum dormeau noaptea oamenii aceia care au pus în practică, prin acel gest, cum dormeau liniștiți, când știi că milioane de oameni au dureri fizice din cauza ta.

Astăzi, din păcate, sub același gen de rațiuni de interes național – totul e pentru patrie, bineînțeles –, sub același gen de presiuni financiare, dacă vreți, interne și externe, efort național, financiar, sunt destul de asemănătoare situațiile, din păcate, ne aflăm astăzi în punctul în care trebuie să facem un gest.

Vedeți, unii dintre noi vor vota, vor alege, probabil, răul cel mic, într-adevăr, pentru că răul cel mare deja a fost ales acum câteva luni.