Kelemen Hunor

Mulțumesc. Stimate domnule președinte, Stimate domnule prim-ministru,

Stimate doamne și stimați domni miniștri,

Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

Astăzi, aici, nu dezbatem doar o moțiune de cenzură, astăzi, aici, dezbatem principiile democratice ale statului de drept.

Să fim cinstiți față de noi înșine și să spunem clar ceea ce cetățenii știu foarte bine. Astăzi, aici, ne confruntăm cu problema relațiilor de putere dintre instituțiile statului, a relațiilor dintre Parlament, Guvern și președinte.

Nu avem o problemă de opțiune politică, avem o problemă de blocaj instituțional.

După 20 de ani de la Revoluție, după epuizarea dezideratelor politice majore, intrarea în Alianța NordAtlantică și în Uniunea Europeană, parcă nu mai avem niciun deziderat politic major comun, parcă am intrat în derivă.

După 20 de ani de la Revoluție, am ajuns într-o situație de criză politică suprapusă peste vârful de criză economică.

Am avut un guvern care aproape un an a dat asigurări că totul merge bine, că totul merge bine în ciuda indicatorilor statistici care arătau contrariul și, mult mai important, în ciuda părerii majorității cetățenilor că țara merge într-o direcție greșită.

România a fost îndatorată cu sume foarte mari care s-au dus și se duc, în continuare, spre consum, și nu se duc spre investiții și dezvoltare. A fost, deci, un guvern care, deliberat sau nu, a înșelat așteptările oamenilor și a omorât orice speranță că se poate trăi mai bine, că se poate trăi decent și că se poate trăi cu siguranța zilei de mâine. Am avut un guvern care, sistematic, timp de nouă luni, nu a calmat situația politică, ci, dimpotrivă, a sporit tensiunile și a escaladat conflictele.

Am avut un guvern care, pentru a da aspect muncii, și-a asumat răspunderea, cu forțarea legii, pe trei pachete de legi neterminate.

A fost un gest care mi-a adus aminte de vremurile apuse, când constructorii dădeau în folosință blocuri fără racordări la utilități, doar ca să raporteze îndeplinirea planului. La fel a făcut și Guvernul, a vrut să raporteze îndeplinirea normei legislative. Găurile din aceste legi făcute pe genunchi vor costa scump și vor fi plătite până la urmă tot de contribuabil.

A fost, deci, un guvern susținut de o coaliție profund incoerentă. Bomboana de pe coliva acestei majorități incoerente a fost „curajul” cu care un anumit partid a înfruntat trecuta moțiune de cenzură, dezbătută acum o lună de zile, pe 17 septembrie, preferând să iasă din sală.

Și, iată, nu a apucat să cânte cocoșul de trei ori, și prețul acestei responsabilități a fost plătit.

Abia după ce primul guvern Boc a devenit jumătate de guvern, ne-am întors, după cum se vede, în același punct. La fel de iresponsabil a fost și celălalt partid, care ar fi trebuit să-i ceară premierului depunerea mandatului.