Mi-ar fi greu să-l contrazic pe ministrul sănătății în ceea ce privește un sistem de tip comunist, pentru că, oricând, mi-ar replica, desigur coerent, că astăzi am rămas cu aceleași spitale de dinainte de ’89 și cu aceleași condiții de tratament. Dotarea cu echipamente rămâne în continuare primitivă, și pentru comparație am ales Austria, ce are de 7,5 ori mai multe echipamente de înaltă tehnologie la 100.000 de locuitori. Nimic surprinzător, pentru că țara, devenită peste noapte paradisul hipocratic al multor politicieni fugiți din spitalele din România, alocă chiar în criză peste 10% din PIB sănătății, iar noi ne situăm undeva la 2,8%.
În loc să se deceleze drept probleme majore lipsa finanțării corespunzătoare a sistemului medical și politizarea excesivă, se vine cu același buget de cheltuieli de personal (redus deja cu 25%), care să fie împărțit diferențiat de către conducerea spitalului.
Soluția „salvatoare” constă în trecerea de așa-zisul comunism – în care medicii sunt totuși plătiți printr-un contract cu Casa de asigurări, în funcție de niște indicatori – la sclavagism, prin împărțirea puținelor resurse de către o clasă a conducătorilor colorați politic, în funcție de interese clientelare. Diferențele de culoare nu vor fi admise, cei de altă coloratură vor fi executați, iar iobăgia celor ce vor mai rămâne în această țară va fi instituționalizată. Buzele fiecărui
conducător iubit vor repeta fiecărui medic „Te colorezi, plătești sau mori”.
Pentru că „intenția este să punem medicul unde e, așa cum vom face și cu profesorii” și pentru ca aservirea să fie completă, se nasc deja proiecte-pilot prin care „medicii să nu mai fie angajați ai statului, ci ai spitalului, cu contract și cu prestație definită ca preț”.
Nu binele medicilor e căutat aici, ci posibilitatea ca, pentru o vină imaginată peste noapte sau prin delațiunea publică semnată de câțiva obedienți al căror viitor stă în pixul celui sau celei ce îi păstorește, să poată fi supuși.
Condițiile de muncă din sector au determinat doar în ultimii doi ani plecarea a 8.000 de medici în alte țări, iar alți 2.000 au depus deja cererile pentru certificatul de conformitate, ce le oferă posibilitatea de a lucra în alte țări. În tot acest timp, doar 56 de medici au venit în România pentru a lucra în clinici private cu salarizare occidentală.
Condiții de muncă mult mai bune și o salarizare ce ar stârni invidia oricărui medic din România (de circa 2.000 de euro) au determinat 3.800 de medici din Sindicatul Medicilor din Republica Cehă (LOK-SCL) să avertizeze Guvernul că vor paraliza în martie jumătate din activitatea centrelor medicale, în cadrul campaniei „Mulțumim, plecăm!”, dacă nu răspunde favorabil solicitărilor.
E clasică de acum învinuirea medicilor pentru probleme de care nu sunt răspunzători. În loc să rezolve cauzele, adevărații vinovați evită să se uite în oglindă.
Măsurile preconizate vor conduce doar la politizare și corupție, văzute ca mod de supraviețuire într-un sistem în care nu mai e acum nicio speranță.
„Mulțumim, plecați!”
## „Răbdarea și înțelegerea noastră nu sunt fără limite”
Deși declarată drept prioritate de administrație, medicina primară nu a beneficiat niciodată de mai mult de 10% din bugetul alocat de CNAS (cel mai adesea în jur de 5%). Fondurile alocate sunt insuficiente și mult sub media europeană, iar curajoșii ce încearcă să trateze pacienții în acest domeniu nu au beneficiat niciodată de vreun program de investiții pentru aparatura medicală apropiată acestui secol în întreaga lume și nici de un sistem de rambursare care să stimuleze aceste investiții. Poate se uită că prețul gazului, luminii, apei și căldurii nu au scăzut cu 25% și se consideră drept „stimulent” creșterea TVA de la 19% la 24%.
În aceste condiții, mai miră pe cineva faptul că deficitul de personal medical continuă să crească sau că există în România 100 de localități rurale fără medic sau că un medic tratează în condiții mult mai dificile de șase ori mai mulți pacienți decât cel din urban?
Bomboana de pe coliva medicinei de familie este noul ordin al președintelui CNAS, nr. 1.047, publicat în 11.01.2010, ce obligă tot pe acești medici să finanțeze infrastructura informatică a CNAS (pe lângă cele peste 100 de milioane de euro cheltuite deja), constând în tehnică de calcul, soluții de internet de bandă largă și de back-up pentru acestea, infrastructură de networking pentru aprobarea măsurilor de punere în aplicare a strategiei _e-România_ și _e-Sănătate_ și implementarea proiectelor informatice SIUI actualizat (on-line), cardul național de asigurări sociale de sănătate, _e-Prescriere_ și dosarul electronic medical.
În zone izolate, fără curent și fără internet, se va plăti noul bir de susținere a palatelor din sănătate.
Pentru a ciurui definitiv pacienții din rural există un nou proiect, prin care se prevede schimbarea criteriilor pentru alocarea sumelor suplimentare necesare funcționării cabinetelor medicale. Conform noului ordin, numai cabinetele aflate în localități rurale mai lungi de 20 kilometri vor beneficia de un punctaj bun sau cele aflate la cel puțin 60 de kilometri de o structură de primire a urgențelor. Cred că aceste criterii sunt din aceeași gamă cu cele ce vizează desființarea spitalelor din centrele regionale – Iași, București, Craiova, Târgu-Mureș –, pentru că nu știu prea multe orașe care să aibă peste 20 kilometri lungime, și nici județe în care din capitala de județ până la granițe să fie peste 60 kilometri.
Sunt sigur însă că noua flotilă de elicoptere SMRUD (Serviciul Mobil de Rezolvare a Urgențelor Demnitarilor) va suplini asistența primară. În loc să meargă până la dispensar pentru răceală sau pentru o plăguță, orice pacient va fi transportat urgent până la un spital din Austria, realizând reducerea internărilor în România, așa cum e prevăzută în planurile reformei din sănătate.
„Statul nu își permite să nu își permită protecția cetățenilor săi”
Aflăm în ultimul timp de la cele mai înalte niveluri că statul nu este apt să asigure prea multă protecție socială, deoarece nu își permite financiar acest lucru. Punând cap la cap aceste declarații, alături de articolul 47 al Constituției, înțelegem că fie suntem pe cale să o modificăm în acest sens, fie celor care au nevoie de protecția statului li se va retrage cetățenia română și, în acest caz, statul nu mai are obligația să le asigure un trai decent.
Chiar dacă le place sau nu guvernanților, protejarea cetățenilor sub toate aspectele sale – socială, economică, a sănătății, a siguranței, a libertății de expresie, de mișcare și toate celelalte care tind să le dispară din sfera de preocupări – le intră în atribuție. După cum scrie și în Constituție – aflată pe lista de lecturi opționale a mai-marilor vremii –, statul nu își permite să nu își permită protecția cetățenilor săi.
Exprimarea gratitudinii față de colegii de la Spitalul de Neurochirurgie „N. Oblu” din Iași
Mulțumesc colegilor de la Spitalul de Neurochirurgie „N. Oblu” din Iași pentru profesionalismul exemplar de care au dat dovadă în aceste zile, atunci când familia mea a avut nevoie. Echipa condusă de neurochirurgul Cezar Popescu și anestezista Meda Bălan au intervenit în urgență, operându-mi soția, rezultatele muncii lor fiind excepționale. Mulțumesc și dr. Bogdan Costăchescu, și dr. Ina Danciu, fără de care această intervenție chirurgicală nu ar fi fost posibilă.
## „Cadou otrăvit”
Ca de obicei, în ultimul timp ni se administrează cadouri otrăvite. Deși pare atractivă ca idee, înființarea centrelor de permanență nu face decât să crească, pe de o parte, cheltuielile cu serviciile sanitare, iar pe de alta, ar putea să lungească circuitul pacientului critic până la serviciul de specialitate de care are nevoie.
Bineînțeles că pacientul, în momentul în care îi va fi rău, va apela la 112.
Ce se va întâmpla? Va veni ambulanța sau va fi dirijat telefonic către centrul teritorial de permanență? Dacă va veni ambulanța, pacientul va fi dus la centrul de permanență sau va fi dus la spital? Centrul de permanență va fi dotat în eventualitatea primirii unei urgențe? Medicul de familie va fi pregătit pentru primirea unei urgențe? Nu putem spune că nu va asigura urgențe majore, deoarece cetățeanul nu va ști ce grad de urgență prezintă, ci știe doar că la el în cartier este medic de gardă.
În majoritatea orașelor oricum funcționează mai multe ambulatorii de specialitate, pe lângă spitale, cu program până seara. Merită să fie plătiți alți câțiva medici, care oricum nu doresc să fie în centrele de permanență, pentru a acorda maxim 2-3 consultații într-o noapte, pe care cel mai probabil că le va dirija către spital?
Ce medic credeți că în urma unui simplu examen clinic va trimite un pacient acasă cu o rețetă, în momentul în care presa mediatizează atâtea cazuri în care patologii aparent banale au evoluat spre situații grave și în urma cărora ministerul și direcțiile de sănătate au declanșat anchete furibunde, și ele la fel de mediatizate? Niciunul! Vor prefera să îi trimită tot la spital, pentru a nu se încărca cu o responsabilitate inutilă.
Adevărata problemă de asistență primară rămâne tot în mediul rural, și nu poate fi rezolvată cu înființarea centrelor de permanență, deoarece nu are cine să stea în ele, numărul de medici de la țară fiind în continuare foarte mic și cu tendință la regresie.
## „Armata de Ziua Unirii”
Pe lângă multiplele semnificații ale Zilei Unirii, ea reprezintă și punctul zero al înființării Armatei Române moderne. Armata a reprezentat mereu piatra unghiulară în existența statului român și instituția cu cel mai mare grad de încredere. Trăim zile în care aceste lucruri sunt uitate și zguduite din temelii. Ca român, nu pot să nu fiu mâine în Piața Unirii, alături de militarii români, susținând eliminarea prevederilor referitoare la militari, precum și menținerea actualei Legi nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat și, respectiv, ale Legii nr. 179/2004 privind pensiile de stat și alte drepturi de asigurări sociale ale polițiștilor.
Luând act de situația actuală, nu putem să nu ne întrebăm: militarii au greșit atunci când au contribuit la aderarea României la NATO și UE sau greșesc acum, acceptând măsurile propuse împotriva lor? Cine dorește decredibilizarea, demobilizarea și demotivarea cadrelor Armatei României și chiar desființarea statutului de militar în România?
*
## „Cu mâinile tăiate, plimbat deasupra Moldovei”
În calitate de doctor-deputat, nu voi susține niciodată desființarea primului spital de urgențe din viața ieșenilor, cu atât mai mult cu cât Spitalul „Sfântul Ioan” este unul dintre cele mai performante spitale din România (intervenții chirurgicale complexe numeroase; indicatori foarte buni – de exemplu, ICM pe 2009 mai mare decât la Spitalul Floreasca din București), toate acestea în condițiile de infrastructură precare arhicunoscute.
Voi susține întotdeauna interesele ieșenilor, deoarece am acest rol de reprezentativitate, exprimându-mi dorința de a continua activitatea și de a crește performanța, odată cu mutarea activității în clădirea nou-construită.
Soluția pe care o propunem îndeplinește toate exigențele cerute de Ministerul Sănătății (UPU unic, structură monobloc cu toate specialitățile, circuite funcționale), cu costuri minime (în condițiile actuale de criză economică) și, de asemenea, se înscrie în politica Ministerului Sănătății de a crea în centrul universitar Iași un spital cu cel mai înalt grad de performanță.
Soluția propusă de noi reprezintă ce mai bună opțiune posibilă pentru pacient în acordarea asistenței medicale de urgență.
Numai într-o clădire nouă un spital ar putea îndeplini efectiv cel mai bine funcțiunea de spital de urgență de cel mai înalt grad. Nicio altă variantă, în cazul Iașiului, nu poate fi mai bună decât aceasta, cu atât mai mult cu cât este și cea mai economică de realizat.
Trebuie evidențiat faptul că s-au cheltuit sume foarte mari de bani pentru amenajarea secției de arși și a UPU, cu 50 paturi în clădirea nouă din curtea Spitalului „Sfântul Ioan” – conform declarațiilor făcute de domnul dr. Cepoi. Ne permitem oare să irosim acești bani, în condițiile actuale de criză? Ne permitem să mai cheltuim încă 62 miliarde lei vechi (estimate de domnul director Bîrliba) pentru a amenaja un UPU, culoare de trecere suspendate și o pergolă la Spitalul Sfântul Spiridon, pentru a fi acolo Spitalul de Urgență, asta în condițiile unui spital vechi, pavilionar, care nu va putea niciodată să se ridice la cele mai înalte exigențe pentru un spital de urgențe, și toate acestea în condițiile în care termenul estimat, în condiții ideale, de către domnul manager Bîrliba, de finalizare a lucrărilor este august-septembrie 2011, termen care coincide cu darea în folosință a clădirii noi din curtea Spitalului „Sfântul Ioan”?
Nu în ultimul rând, argumentul moral ar trebui invocat: ni s-a promis de peste 16 ani că ne vom muta în clădirea nouă, am lucrat și am realizat performanța în structurile vechi, cu multe sacrificii și surmontând practic disconfortul inerent provocat de efectuarea construcției în imediata noastră vecinătate, iar acum, practic, se inventează tot felul de soluții pentru a nu intra în clădirea nouă, chiar în anul în care aceasta ar trebui să fie dată in funcțiune.
În 1992 s-a demarat, în curtea Spitalului de Urgență, construcția unui nou spital de urgență, monobloc, în care să existe toate specialitățile necesare rezolvării pacientului critic, iar prin proiectul legislativ aflat la Camera Deputaților, ce prevede mutarea în noul sediu al Spitalului de Urgență și a Institutului Regional de Oncologie, se va rezolva într-un mod integrat și eficient întreaga patologie traumatică de urgență.
Pentru cei care nu au aflat încă, în 2010 au fost tratați la Spitalul Clinic de Urgențe „Sfântul Ioan” 54.981 pacienți (din care peste 32.000 în UPU).
Au fost internați 18.720, dintre care 7.993 pacienți în cele 195 de paturi ale clinicilor spitalului.
Procentul de urgențe la nivelul spitalului este de 91,24%, iar repartiția pe clinici a pacienților cu patologie de urgență a fost următoarea: 99,68% în Clinica de Traumatologie, 97,56% în Clinica de Urgențe Medicale-Toxicologie, 92,26% în Clinica de Urgențe Chirurgicale, 88,89% în Clinica de Arși, 75,29% în Clinica de Chirurgie Plastică și Reconstructivă, 69,8% în Clinica de Chirurgie Vasculară.
Internările în regim continuu au fost reprezentate de: urgențele medicale-toxicologie (2291c) – 27,78%, urmate de traumatologie (2207c) – 27,61%, chirurgie generală (1470c) – 18,39%, chirurgie plastică și reconstructivă (1372c) – 17,16%, chirurgie vasculară (555c) – 6,94%, arși (168c) – 2,1%.
73,85% sunt din Iași, iar mai bine de un sfert din totalul internărilor sunt cazuri grave din alte județe – internate în clinicile de profil unic din Iași și Moldova.
Practic, 2.090 de pacienți din întreaga Moldovă au beneficiat de asistență medicală la nivel de vârf, asigurată de: Clinica de Chirurgie Plastică (509c, 37,09%c din alte județe), Ortopedie-Traumatologie (479c, 21,7%c din alte județe), Chirurgie Vasculară (377c 67,92%c alte județe), Urgențe Medicale (364c, 16,38%c alte județe), Chirurgie generală (324c, 22,04%), Arși (37c, 2,02%c alte județe).
Gradul de operabilitate (în acest spital pacienții se operează, nu stau pentru o aspirină) la nivelul Spitalului Clinic de Urgențe „Sfântul Ioan” este de 85,97% – repartizat pe clinici procentual: 96,21% – chirurgie reconstructivă, 92,86% – arși (grefe), 92,43% – chirurgie vasculară, 88,94% – traumatologie-ortopedie, 68,71% – chirurgie de urgență, 0,14% – medicală.
Peste 3 replantări în fiecare lună au fost efectuate în Clinica de Chirurgie Reconstructivă (39 în primele 11 luni), fiind singurul spital care realizează acest lucru în zona Moldovei.
Numărul de intervenții chirurgicale – 10.360 – dintre care 4.053 în sălile de operații UPU și 6.307 în sălile de operații din clinicile spitalului (dintre care 2.579 în traumatologie, 2.363 în chirurgie reconstructivă și 1.364 în chirurgie de urgență).
Cei 5 anesteziști au efectuat în 12 luni – 1.189 anestezii generale, 3.499 anestezii locoregionale, 1.619 anestezii locale.
Radiologii spitalului au efectuat doar la pacienții internați (nu cei rezolvați în UPU) 3.410 ecografii, 8.223 radiografii, iar cei de la laborator au lucrat 163.753 de analize.
Durata medie de spitalizare este de 5 zile (sub media pe țară), ICM este 1,37.
Mortalitatea este 1,3, iar raportată la severitatea cazurilor și la condițiile de lucru este foarte mică.
Spitalul Clinic de Urgențe „Sfântul Ioan” a fost și rămâne primul spital de urgențe din viața ieșenilor, tratând anual peste 54.981 pacienți (dintre care peste 32.000 în UPU), din care 91,24% sunt urgențe. Este și spitalul regional al Moldovei, în condițiile în care 27% din pacienții din alte județe beneficiază de îngrijiri medicale de înaltă performanță în Clinicile Urgențe Medicale-Toxicologie, Chirurge Generală, Chrirurgie Vasculară, Chirurgie Reconstructivă, Arsuri, Traumatologie.
Gradul de operabilitate și numărul de intervenții chirurgicale fac ca acești pacienți să fie rezolvați repede și bine, scăzând durata de spitalizare sub media pe țară.
Indicatori precum ICM plasează acest spital între primele 10 spitale din țară și este evident că „Noi avem grijă de dumneavoastră” nu e doar un slogan, dar este nevoie doar de o clădire nouă pentru ca sănătatea Moldovei să nu depindă de plafonul de nori.
*
„Crima și pedeapsa etnobotanică – reînființarea ANA”
România a devenit „high” în ultimii doi ani. În 2008 nu existam în clasamentul european al consumului de produse etnobotanice, dar am ajuns pe locul patru (1.300 de cazuri în 2009), conform reprezentantului EURAD la Consiliul Europei, după Anglia – 37%, Germania – 15%, Olanda – 14% și România – 7%.
Constatăm în fiecare zi că politica guvernamentală privind interzicerea produselor etnobotanice este învăluită în fumul emanat de acestea. Probabil că ministrul Cseke este mult prea ocupat cu desființarea spitalelor și taxarea suplimentară a pensionarilor pentru a se mai ocupa de această problemă de sănătate publică, ce face ca mii de tineri să ajungă pe paturile spitalelor.
Tolerarea consumului cu produse etnobotanice constituie una dintre politicile anticriză ale actualei guvernări și poate că ar fi o pierdere să lovim un domeniu atât de prosper al economiei naționale. Mă întreb doar de ce nu își asumă aceste măsuri anticriză, trecând chiar la următoarele etape, cum ar fi înlocuirea mult hulitului program „Laptele și cornul” cu unul mult mai sănătos: „Joint-ul și sarea de baie”, dând șansa elevilor folosiți în campaniile electorale să contribuie la bunăstarea patriei, în drumul ei șovăielnic spre noi culmi de progres și civilizație.
Cu riscul de a sabota această componentă vitală a economiei românești și de a fi învinuit în viitor de nivelul scăzut de trai al populației, am decis inițierea unui proiect legislativ prin care dorim reînființarea Agenției Naționale Antidrog și a centrelor regionale de toxicologie, pentru semnalizarea precoce și interzicerea în timp real a tuturor substanțelor din această categorie. Îmi este greu să cred că, după toate eforturile pe care le-am făcut pentru a atenționa asupra riscurilor ce decurg din consumul acestor substanțe și a le interzice, nu se găsesc măsurile pentru a opri cazurile de sinucidere și tentativă de omor.
Sper ca cei care nu simt încă influențele acestor produse să susțină acest proiect legislativ ce va lăsa Ministerului Sănătății răgazul necesar elaborării unor politici sanitare, în detrimentul tentativelor repetate de resuscitare a economiei naționale.
## „Decesul sistemului medical românesc”
Reamintesc înțelepților care ne guvernează că printre cauzele calității scăzute a serviciilor medicale din România se numără: subfinanțarea cronică, managementul prost al resurselor existente, structura defectuoasă a finanțării, acoperirea defectuoasă cu unități medicale și medici, în special în rural. România se află la distanță față de media UE în ceea ce privește finanțarea sănătății, fiind clasată în acest moment pe penultimul loc. În timp ce în perioadele de criză aproape toate statele europene duc politici de protecție socială pentru a compensa costurile sociale, reacția guvernamentală este inversată în România, încercând să echilibreze bugetul prin tăieri masive în zona socială: sănătate, educație, pensii. Cei din zona socială suportă iar costurile crizei. Mă întreb doar ce măsuri se vor mai asuma în această sesiune parlamentară pentru ca să putem beneficia deplin de dreptul constituțional la sănătate? Ce vor alege strategii sanitari ai țării?
1. Pacienții nu vor mai găsi spitale. Prin descentralizarea înțeleaptă și comasări de spitale, acestea vor fi înlocuite cu centre sociale sau cu frumoasele stadioane ale vreunui primar cu veleități de patron de echipă pe banii publici. Pacienții nemulțumiți vor fi obligați să se transforme în suporteri, pentru a putea fi tratați de medicul echipei. Pentru cei mai pretențioși va exista și varianta patinoarelor sau a minunatelor săli de sport. Parlamentul va bloca _sine die_ orice lege ce prevede deschiderea vreunui nou spital.
2. Pacienții se vor plimba între spitale. În lipsa unor spitale noi, se va adopta la scară națională exemplul Iașiului. Pacienții nu vor sta în secții sau în clinici, ci doar în ambulanțe și elicoptere, după un traseu stabilit atent de „protocoalele” direcțiilor de sănătate publică în cadrul unui spital întins pe șapte coline sau pe tot cuprinsul țării. Ca stații de tranzit, vor fi utilizate unitățile de primiri urgențe, iar cei care se plictisesc în acest circuit medical vor putea opta pentru varianta pompieristică oferită de un șir de paramedici. Suplimentar, se pot introduce cursuri de paramedicină, urmate cu succes de parastase. Ei nu vor ști nicicând ce trebuie să facă sau unde să se ducă atunci când sunt bolnavi, și atunci se va introduce telemedicina făcută din elicopter, ce va asigura monitorizarea atentă a stării de sănătate a românilor ce nu ajung la AKH. Vom achiziționa noi și noi ambulanțe și elicoptere, ce ne vor duce pe noi culmi de progres și prosperitate, deși nu va avea cine să lucreze pe aceste minuni de milioane de euro.
3. Pacienții nu vor mai ajunge la spital. Reducerile salariale cu 25%, foamea, frigul, șomajul sau pensiile de mizerie, noile biruri pe sănătate, coplata ne vor eutanasia discret. Serviciile de pompe funebre vor înlocui rapid salvarea, dar va fi nevoie de prezentarea cardului național de sănătate pentru acces în cimitir.
4. Pacienții nu vor mai putea să se interneze. Spitalele vor fi abandonate de personalul medical umilit, oare pentru a câta oară, după situarea în treimea inferioară în Legea unitară a salarizării. Vor rămâne doar muzee, în care va fi expusă aparatura din secolul trecut.
5. Guvernul va elabora o nouă reformă în sănătate, care să interzică definitiv poporului român să se îmbolnăvească, având drept urgență de grad zero reducerea internărilor la zero, iar cei care se vor îmbolnăvi vor fi considerați infractori și condamnați să se trateze în străinătate.
Asistam astăzi la decesul sistemului medical românesc, pentru că fără spitale și fără colegii mei ce fac minuni în fiecare zi sănătatea românilor e doar o promisiune electorală. Condoleanțe pacienților români!
## „Marea păcăleală”
Marea păcăleală a sănătății românilor începe pe 1 aprilie. Așa-zisa descentralizare prin comasare și desființare încalcă drepturi fundamentale prevăzute în Constituție. Reamintesc celor ce le uită cu prea multă ușurință că în articolul 34 este garantat dreptul la ocrotirea sănătății, iar articolul 43 garantează românilor dreptul la îngrijiri medicale în unități sanitare de stat. Nu se desființează spitale în care „bolnavii primesc doar o aspirină”, ci centre de înaltă performanță ce transplantează inimi, precum cel de la Târgu-Mureș, ce tratează boli cardiovasculare grave, precum cel de la Craiova, ce salvează auzul a mii de români, precum cel de la
București, sau replantează mâini, tratează arși sau accidentați în stare gravă, intoxicații cu etnobotanice sau tentativele de sinucidere, precum cel de la Iași.
Nu se spune nicăieri că peste noapte dispar mii de paturi din spitalele din România, și asta în condițiile în care de multe ori pacienții stau câte doi în pat, și nici că normarea pe număr de paturi a medicilor și asistenților va face ca numărul celor care asigură sănătatea românilor să fie și mai mic. Nimeni nu spune că astfel vom trece de pe locul 11 pe locul 16 în Europa ca număr de paturi de spital, raportat la numărul de locuitori. Nimeni nu spune că avem doar 1,9 medici la o mie de români, de trei ori mai puțini față de media europeană, sau că sunt 100 de localități fără medic, și nici faptul că tot o singură asistentă e pe tură la Giulești.
Nimeni nu a consultat pacienții sau personalul medical sau sindicatele în astfel de decizii, și de multe ori chiar autoritățile locale s-au arătat surprinse de deciziile luate la nivel central.
Subfinanțarea cronică, managementul defectuos, datorat în special politizării excesive, precum și decredibilizarea repetată a colegilor mei ce fac minuni în condiții pe care cei de la AKH nici nu și le pot imagina, sunt boli pe care le putem trata doar împreună.
Consider actuala putere vinovată de malpraxis și cer o campanie națională prin care pacienții, alături de cei care îi tratează, să poată hotărî ce vor în viitor.
„Pledoarie pentru reînființarea Agenției Naționale Antidrog”
Am înaintat Camerei Deputaților Propunerea legislativă privind modificarea Ordonanței de urgență nr. 20 din 11 martie 2009 pentru modificarea art. 13 alin. (2) și (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 30/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Administrației și Internelor și pentru reorganizarea unor unități din subordinea Ministerului Administrației, ce vizează reînființarea Agenției Naționale Antidrog. Consider că ANA și-a dovedit eficacitatea timp de 6 ani în subordinea MAI, prin eficiența politicilor publice în domeniu, a campaniilor de prevenire și serviciilor de asistență, atragerea de fonduri europene, reprezentarea internațională, iar desființarea acesteia a dus la imposibilitatea asigurării coordonării și monitorizării politicilor naționale cu rol integrator, dar și o incompatibilitate legală cu Poliția Română, instituție de aplicare a legii. Consecințele sunt nefaste atât în ceea ce privește tendințele traficului și consumului de droguri, precum și nerespectarea condițiilor de integrare europeană, a acquis-ului comunitar, a condițiilor de aderare la spațiul Schengen, în domeniul reducerii cererii și ofertei de droguri.
Cea mai indulgentă evaluare a reorganizării ANA în cadrul IGPR nu evidențiază nicio eficacitate reală, dar poate releva riscul creșterii criminalității organizate și evidenta risipă umană și financiară (prin pierderea finanțărilor nerambursabile și a profesioniștilor formați în domeniu) înregistrată deja pe parcursul a 2 ani, ceea ce ar trebui să atragă asumarea răspunderii de către decidenții politici sau instituționali, oricare ar fi aceștia. Consider că, în acest caz, nu funcționează niciun fel de imunitate.
## Consecințele desființării ANA:
1. Imposibilitatea asigurării coordonării și monitorizării politicilor naționale cu rol integrator, dar și o incompatibilitate legală cu Poliția Română, instituție de aplicare a legii;
2. Anularea rezultatelor de scădere/stabilizare a consumului de droguri în România, prin campaniile de prevenire și calitatea serviciilor de asistență furnizate de ANA și partenerii instituționali, în perioada 2004–2008. Acest rezultat a fost realizat prin alocarea minimă de resurse umane, financiare și logistice într-un interval de timp relativ scurt (4 ani), comparativ cu alte țări din Europa. Astfel, prin compararea studiilor naționale privind consumul de droguri în populația activă din România (15–64 ani) din 2004 și 2007, rezultă o scădere a prevalenței consumului de droguri la toate substanțele, raportat la populația activă (aproximativ 10.000.000 persoane).
Această tendință de stabilizare similară cu cea a țărilor din UE, este o consecință directă a programelor/ proiectelor/campaniilor de prevenire implementate de ANA și partenerii săi, precum și a serviciilor de asistență integrată a consumatorilor (ANA/CPECA, centre teritoriale ale ANA).
Evaluările realizate de organismele internaționale de profil au evidențiat progresele înregistrate de România în domeniul politicilor antidrog, iar rapoartele transmise de acestea subliniază contribuția deosebită a Agenției Naționale Antidrog, programele de prevenire ale ANA fiind nominalizate ca exemple de bune practici în Uniunea Europeană (sursa – Raportul privind situația drogurilor în Europa 2007).
3. Riscul creșterii criminalității organizate, implicit a traficului și consumului de droguri, reflectate de indicatorii epidemiologici cheie (prevalența consumului de droguri, consumul problematic, admiterea la tratament, boli infecțioase asociate consumului de droguri, decese ca urmare a consumului de droguri și mortalitatea; indicatorii de ofertă) ce relevă tendința și evoluția traficului și consumului de droguri.
Studiul național privind cunoștințele, practicile și atitudinile populației (15–64 ani) referitoare la consumul de droguri (2007) reprezintă un criteriu important în designul componenței echipelor de profesioniști necesare și, implicit, al tipurilor de servicii ce urmează a fi furnizate către comunitățile locale.
Prevalența zonală a consumului de droguri
Prin extrapolare, 300.000 de persoane cu vârsta cuprinsă între 15–64 ani au consumat cel puțin o dată în viață droguri ilegale. Dacă se iau în considerare și medicamentele (tranchilizante, sedative, antidepresive), 8,6% din populația României a consumat cel puțin o dată în viață droguri ilegale, adică aproximativ 1.300.000 de persoane.
Dintre drogurile ilegale, cel mai consumat este canabisul, într-un procent de 1,5%, urmat de Ecstasy – 0,4%, heroină – 0,1%, halucinogene – 0,1%, cocaină (în ambele forme – bază sau crack) – 0,1%. Distribuția consumului de canabis pe zone este: 1,3% în Transilvania, 1,1% în Muntenia, Moldova, Banat, Crișana, Maramureș, 0,9% în Dobrogea și 0,6% în Oltenia.
Ecstasy se consumă, de asemenea, în toate regiunile țării, cu excepția Dobrogei: 0,4% în Transilvania, 0,2% în Muntenia și Oltenia, 0,1% în Moldova și Banat, Crișana, Maramureș.
Heroina este consumată în București, Transilvania și Oltenia în procente egale, respectiv 0,2%. Inhalantele se consumă în București (0,3%), Oltenia (0,2%) și Transilvania (0,1%).
În ceea ce privește consumul pe cale injectabilă de heroină sau cocaină de-a lungul vieții, se înregistrează o prevalență de 0,2% în Transilvania și Oltenia.
Conform ultimului studiu național, în București se remarcă o creștere a prevalenței consumului de canabis – de la 3,8% la 5,6% – și de ecstasy – de la 1,3% la 1,8%, și o scădere a prevalenței de cocaină – de la 1,9% la 0,5% – și de heroină – de la 1% la 0,2%, ceea ce indică nevoia de programe/campanii de prevenire și programe de asistență integrate orientate către aceste substanțe și către categoria de vârstă 15–34 ani.
Deși prevalența consumului de heroină manifestă o scădere, există totuși o populație estimată de 17.400 consumatori în București, ceea ce indică nevoia întăririi în București a serviciilor de tratament substitutiv cu agoniști și antagoniști ai opiaceelor (metadonă, naltrexonă, suboxonă). În plus, la fiecare centru din București există liste consistente de așteptare.
Cererea de tratament ca urmare a consumului de droguri Trendul solicitărilor de asistență a fost în creștere în anul 2008 (3.637 persoane), înregistrându-se o creștere cu 9% față de anul 2007. Drogul principal pentru care s-au solicitat servicii de asistență a fost heroina, urmat de hipnotice, sedative și canabis. Policonsumul a înregistrat creșteri semnificative statistic.
În București, cererea de tratament depășește cu mult oferta de servicii, în primele 3 trimestre ale anului 2009 înregistrându-se în cadrul CPECA 1.090 solicitări. Numărul consumatorilor aflați pe listele de așteptare în cele 3 centre de asistență din București este, în prezent, de aproximativ 300.
Bolile infecțioase asociate consumului de droguri
Prevalența hepatitei B (HVB) în rândul consumatorilor de droguri a înregistrat o tendință de creștere de la 6,9% (în 2005) la 11,7% (în anul 2008).
Prevalența hepatitei C (HVC) în rândul consumatorilor de droguri a înregistrat o creștere semnificativă în anul 2009 (72,6%) față de anul 2005 (45,8%).
Prevalența HIV s-a menținut la același nivel de 1% din totalul consumatorilor de droguri.
Mortalitatea ca urmare a consumului de droguri înregistrează un trend ascendent – 33 cazuri în anul 2008, față de 6 cazuri în anul 2005.
Constatăm:
– apariția fenomenului „plantelor etnobotanice”, cu implicații asupra tabloului simptomatologic al consumatorului care devine mai expus riscului de intoxicație acută și supradoză;
– creșterea prevalenței policonsumului;
– creșterea prevalenței consumului recreațional de droguri de risc și mare risc;
– creșterea incidenței și prevalenței hepatitei C (HVC) și a deceselor ca urmare a consumului de droguri;
– schimbarea predictibilă a rutelor de trafic, ca urmare a aplicării Convenției Schengen.
4. Nerespectarea condițiilor de integrare europeană, a acquis-ului comunitar, respectiv Capitolul 24, „Justiție și
afaceri interne”, a condițiilor de aderare la spațiul Schengen în domeniul reducerii cererii și ofertei de droguri, precum și a recomandărilor UE, asumate de Guvernul României, conform cărora Agenția Națională Antidrog să fie structură independentă, cu personalitate juridică, ordonator de credite, astfel încât să își poată exercita, inclusiv prin capacitatea și nivelul de reprezentare, atribuțiile funcționale fundamentale de coordonator național al politicilor și luptei antidrog.
5. Întârzierea/pierderea contractelor de finanțare din fonduri comunitare (structurale) câștigate în anul 2009, aflate în fază de semnare a contractelor, în valoare de aproximativ 10.200.000 euro. Fondurile au fost câștigate, în condițiile eligibilității Agenției Naționale Antidrog ca structură independentă, în subordinea Ministerului de Interne. În prezent, ANA nu mai are acest statut instituțional și întârzierile datorate acestei situații sau transferului în subordinea unui alt minister aduc grave prejudicii de imagine (inclusiv prin plata unor taxe/penalități de către România pentru întârzierea implementării proiectelor) autorităților contractante, implicit Guvernului României.
Menționăm că proiectele câștigate în anul 2009 din fondurile comunitare (structurale) sunt în risc de a nu mai fi contractate și implementate din cauza pierderii eligibilității ANA, prin pierderea identității instituționale, subordonarea ei IGPR (care nu îndeplinește criteriile de eligibilitate în cadrul aplicațiilor respective) și imposibilității exercitării atribuțiilor funcționale din Hotărârea Guvernului nr. 1.489/2002.
Deși în preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 20/2009 se invocă reorganizarea MAI, „pentru evitarea unui blocaj instituțional și a unor dificultăți în ceea ce privește funcționarea optimă a Ministerului de Interne, prin reorganizarea Agenției Naționale Antidrog în subordinea IGPR, în perioada 15.03.2009 – 15.06.2009, au fost înregistrate grave prejudicii de funcționare și eficientizare:
1. Proiectul „Optimizarea activității de formare profesională continuă a reducerii ofertei de droguri, prin mijloace electronice de e-Learning”, cu finanțare nerambursabilă asigurată din fonduri structurale de către Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale, Organismul intermediar pentru promovarea societății informaționale, în valoare de 3.700.000 euro, a fost pierdut în luna mai 2009 din cauza transmiterii de către IGPR după expirarea termenului solicitat – 10 zile lucrătoare de la primirea scrisorii/faxului – a documentației tehnice solicitate pentru completarea dosarului.
2. Proiectele „Rețea de centre de incluziune socială pentru reintegrarea pe piața muncii a persoanelor afectate de consumul de alcool și droguri”, „Promovarea economiei sociale în domeniul adicțiilor și specializarea resurselor umane la nivel național” și „Rețea de servicii vocaționale pentru consumatorii de alcool și droguri (15 centre vocaționale)”, cu finanțare nerambursabilă asigurată din fonduri structurale de către Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, în valoare de 8.200.000 euro, au primit avizul finanțatorului pentru contractare, dar din luna aprilie 2009 IGPR nu s-a decis asupra semnării contractelor.
3. Proiectul „Crearea și dezvoltarea unei rețele de management al proiectelor cu specific antidrog”, cu finanțare nerambursabilă asigurată din fonduri structurale de către Ministerul Administrației și Internelor, în valoare de 1.800.000 euro, a primit scrisorile de înștiințare din luna ianuarie 2009,
dar în contextul procesului de reorganizare, finanțatorul își rezervă dreptul de a semna contractul în funcție de viitoarea structură organizatorică a ANA.
4. Proiectul RODAC – suspendat/abandonat. În conformitate cu Strategia Națională de Securitate, prin care se afirmă că România constituie un vector dinamic al securității și prosperității în regiunea Mării Negre, Agenția Națională Antidrog a primit mandat din partea CSAT, prin Hotărârea nr. S/103/2007 privind Parteneriatul antidrog la nivel european și rolul României ca lider regional, să negocieze cu Oficiul Națiunilor Unite pentru Droguri și Criminalitate, cu sediul la Viena, Memorandumul de Înțelegere dintre Ministerul Administrației și Internelor al României, prin Agenția Națională Antidrog, și Oficiul Națiunilor Unite pentru Droguri și Criminalitate privind adoptarea și promovarea unei perspective integrate pentru prevenirea și contracararea utilizării ilicite a drogurilor. Documentul urma să fie semnat cu ocazia sesiunii Comisiei de Stupefiante a ONU din luna martie anul curent de la Viena; ulterior nu s-a revenit cu precizări către Biroul Națiunilor Unite pentru Droguri și Criminalitate.
6. În perioada aprilie – iunie 2009, nu a fost agreată elaborarea și depunerea proiectelor cu finanțare externă nerambursabilă în domeniul drogurilor.
7. În perioada aprilie-iunie 2009, nu au fost onorate invitațiile structurilor specializate din statele membre UE de a fi parteneri în cadrul programelor europene cu finanțare nerambursabilă.
Avantajele organizării ANA în subordinea directă a Ministerului Administrației și Internelor.
Structura instituțională centrală să își poată exercita rolul de integrator al politicilor publice în domeniul reducerii cererii și ofertei de droguri, inclusiv în ceea ce privește atragerea fondurilor comunitare, iar structurile teritoriale să își poată îndeplini rolul de servicii integrate de tip comunitar de prevenire și asistență.
Asigurarea continuității manageriale și de viziune strategică, pe termen scurt și mediu. Abordarea actuală de tip sistemic a reducerii cererii și ofertei de droguri prin metode integrate, multidisciplinare și echilibrate constituie fundamentul abordării problemei drogurilor în UE. Această abordare necesită cooperare și coordonare. Astfel, prin redobândirea statutului intern al Agenției Naționale Antidrog, aceasta ar avea posibilitatea exercitării atribuțiilor funcționale elaborate în acord cu pilonii strategiei europene și, implicit, a rolului de integrator al politicilor publice naționale în domeniu. În plus, într-un orizont de timp determinat, Agenția Națională Antidrog și-ar putea redobândi statutul de partener activ în plan intern și internațional, reconstruindu-și, cu demnitate și profesionalism, credibilitatea și imaginea construite timp de 6 ani.
Păstrarea conceptului instituțional, a viziunii și misiunii fundamentate pe documentele programatice interne și europene (Strategia Europeană Antidrog și Planul de acțiune, Strategia Națională Antidrog 2005–2012, Planul de acțiune 2009–2012), prin introducerea în hotărârea de guvern de înființare a unor prevederi referitoare la structurile instituționale proprii, care să respecte domeniile prioritare de intervenție: reducerea cererii de droguri (subdomeniile referitoare la prevenirea consumului de droguri și asistența integrată a consumatorilor de droguri), relații internaționale,
afaceri europene și programe (subdomeniile cooperare internațională și afaceri europene; unitatea de monitorizare programe), Observatorul român de droguri și toxicomanii (subdomeniile indicatori și reducerea ofertei de droguri). Pentru asigurarea funcționalității acestor domenii este necesară asigurarea unor servicii de suport: resurse umane, financiare și administrative, juridice și metodologie, control intern și audit public intern. Tipologia domeniilor tehnice este în corelație cu pilonii-cadru ai Strategiei europene și naționale în domeniu.
Astfel, sunt garantate elementele strategice, structurale și funcționale pentru păstrarea caracterului sistemic, integrat și continuu al serviciilor de prevenire a consumului de droguri și de asistență integrată, precum și pentru asigurarea coordonării interinstituționale coerente și a cooperării dinamice, eficiente și transparente cu furnizorii privați de servicii și cu sectorul privat, în general.
Redobândirea nivelului de reprezentare intern și internațional precedent momentului martie 2009, precum și a capacității de autofinanțare și gestionare a fondurilor comunitare ANA, cu personalitate juridică, în subordinea directă a Ministerului Administrației și Internelor, poate implementa toate proiectele câștigate din fonduri comunitare, în valoare de 10.200.000 euro, și poate contribui la creșterea capacității de absorbție a României, prin atragerea de noi finanțări în cadrul tuturor mecanismelor și axelor în care ANA are calitatea de solicitant eligibil.
Implementarea de urgență a deciziilor CSAT, a directivelor și recomandărilor comunitare în domeniu. Respectarea viziunii-cadru în ceea ce privește distribuția teritorială conform criteriului regiunilor de dezvoltare, precum și în ceea ce privește pregătirea strategică a descentralizării serviciilor.
Respectarea viziunii-cadru în ceea ce privește distribuția teritorială conform criteriului regiunilor de dezvoltare, precum și în ceea ce privește pregătirea strategică a descentralizării serviciilor _._ ANA poate regândi strategia și planul teritorial de servicii integrate de prevenire și asistență, prin introducerea criteriului regiunilor de dezvoltare ca un criteriu de distribuție a Centrelor de prevenire, evaluare și consiliere antidrog. Astfel, cele 47 CPECA ar fi reorganizate în 9 birouri regionale distribuite astfel. În condițiile în care ANA ar avea statut de ordonator de credite și personalitate juridică, într-un interval de timp de maximum 6 luni ar putea fi elaborată o cerere de finanțare în cadrul Programului Operațional Dezvoltarea Capacității Administrative (PO DCA), axa prioritară 2.1. „Sprijin pentru procesul de descentralizare sectorială a serviciilor”, astfel încât să fie pregătit și finalizat (în maximum 2 ani) procesul de descentralizare a serviciilor teritoriale. Birourile regionale fiind distribuite pe baza criteriului regiunilor de dezvoltare, într-un interval de timp de 2-3 ani, acestea ar putea fi descentralizate în acord cu principiile de guvernare. Prin dobândirea personalității juridice de către Birourile regionale, acestea devin eligibile pentru finanțările din fonduri comunitare și extracomunitare.
Asigurarea unei încrederi suplimentare a românilor în MAI, prin promovarea unei strategii de comunicare centrate pe obiective și atragerea de fonduri.
Considerăm necesar și propunem prin această inițiativă legislativă reînființarea Agenției Naționale Antidrog, ca structură instituțională independentă, în coordonarea Ministerului de Interne, prin revenirea asupra deciziei din
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 20/2009, astfel încât Agenția Națională Antidrog să își mențină statutul de structură independentă care să gestioneze problematica drogurilor la nivel național și să sprijine efortul comunității europene în asigurarea coordonării eficiente între statele membre.
Referitor la aceste aspecte, subliniem că strategia europeană, fundamentată pe Convențiile ONU, își propune să contribuie la asigurarea unui nivel înalt de protecție a sănătății, bunăstării și coeziunii sociale _,_ prin completarea acțiunii statelor membre de prevenire și reducere a consumului de droguri, a dependenței și a riscurilor la adresa sănătății și societății, asociate consumului de droguri, precum și asigurarea unui nivel ridicat de securitate pentru populație, acționând împotriva producerii de droguri, traficului transfrontalier de droguri și devierea precursorilor, și prin intensificarea acțiunilor de prevenire a criminalității asociate drogurilor, printr-o cooperare eficientă, determinată de o abordare unitară.
Opinia actualei guvernări despre droguri a fost rezumată magistral printr-o voce de ministru: „circulă tramvaiul și mai calcă câte un om”. Un politician recunoscut de istorie pentru cinismul său desăvârșit spunea că „moartea unui om este o tragedie”. Opinia noastră este că e nevoie de ANA pentru a opri tragedia etnobotanicelor ce invadează viața copiilor din România.
## „25% mai puțini”
O analiză comparativă a fenomenului suicidar arată că numărul celor tratați în UPU de la Spitalul Clinic de Urgențe „Sfântul Ioan” în urma gesturilor egolitice a crescut cu 25% în 2010 față de 2009 și s-a ajuns ca în fiecare zi să fie tratați în medie doi pacienți în urma tentativelor de sinucidere pe fondul vulnerabilităților sociale.
Profilul pacientului suicidar ajuns în UPU în 2010 se conturează în urma acestei analize: bărbat, cu vârsta între 18 și 40 de ani, urban, cel mai adesea fără loc de muncă sau șomer, ce realizează actul suicidar cel mai frecvent sâmbăta, după ora 18 și până-n miezul nopții. Momentul suicidar ales indică și gradul de determinare (izolat, cât mai târziu în noapte, pentru a nu fi descoperit).
Insecuritatea socială determinată de veniturile mici sau inexistente, asociată stresului de subsolicitare sunt principalii factori de risc suicidar. De remarcat că în 70% din cazuri nu se poate vorbi de comiterea acestui gest pe fondul consumului de alcool.
Suicidul este mai frecvent în rândul bărbaților (52,19%), față de femei (47,81%), iar cei din urban reprezintă mai bine de jumătate (54,86%).
Cei mai mulți sunt tineri cu vârste cuprinse între 18 și 40 de ani (72,22%), iar cei mai mulți tineri care se sinucid sunt cei din grupa de vârstă 21–30 de ani (aproape 40%). După 41 de ani, rata suicidului scade cu fiecare decadă de vârstă: de la 12,11% între 41 și 50 de ani la 8,77% între 51 și 60 și ajunge la 5% la cei peste 61 de ani.
Sfârșitul săptămânii reprezintă zona de „concentrare” a gesturilor suicidare (54,49% din tentativele de sinucidere au loc la sfârșit de săptămână), iar ziua în care au loc cele mai multe sinucideri este sâmbăta (20,04%). În timpul săptămânii, ponderea actelor suicidare crește liniar de luni (10,65%) până joi (17,74%).
În mai puțin de 30% din cazuri se asociază consumul de alcool.
Cel mai adesea, momentul tentativei de sinucidere a fost după ora 18 și până-n miezul nopții (27,14%), urmat de intervalul orar 0.00–6.00 (26,09%), iar cele mai puține tentative au avut loc între 12.00–18.00 (5,64%).
Peste 50% dintre sinucigași au fost salvați de ambulanță (54,28%) și transportați la UPU de la Spitalul Clinic de Urgențe „Sfântul Ioan”, iar în aproape 40% din cazuri familia sau prietenii au transportat sinucigașii la spital. Sub 5% dintre acești pacienți au fost transportați de SMURD (1,25 %) sau EPA (3,34 %).
53,65% dintre aceștia au necesitat spitalizare și au beneficiat adesea de suportul psihologic al voluntarilor CIRTITA. 9,39% au fost dirijați ulterior în serviciul psihiatric, dar de trei ori mai mulți (36,74%) au refuzat internarea și consultul psihiatric.
Categoria cea mai predispusă la sinucidere și ajunsă în serviciul de urgență este cea a celor fără locuri de muncă sau șomeri (58,66% +1,04%), urmată de salariați (15,66%), pensionari (12,73%), studenți (6,05%) și elevi (2,51%). Doar 3,76% din cei ce au necesitat asistență în UPU în urma leziunilor în scop suicidar sunt din mediul penitenciar.
Prin comparație cu aceste categorii vulnerabile din punct de vedere economic se remarcă procentul mic al celor din mediul penitenciar ce recurg la aceste gesturi. Evident că supravegherea continuă în mediul penitenciar face ca aceste gesturi să fie depistate mai frecvent.
## „Decizie cu gust de portocale...”
Așa cum este prevăzut și în Codul de deontologie medicală al CMR, la art. 3 și 4 –„Sănătatea omului este țelul suprem al actului medical”, iar „În exercitarea profesiei sale, medicul acordă prioritate intereselor pacientului, care primează asupra oricăror alte interese”. Am respectat cu strictețe aceste prevederi în modul în care am procedat.
Referitor la împrejurările în care a avut loc incidentul, menționez că activitatea medicală în urgență nu este deloc ușoară, se lucrează în tensiune, cu rapiditate și în condiții de stres maxim, motiv pentru care consider că prioritatea maximă este viața și sănătatea pacientului.
Referitor la un presupus grad de vinovăție, în contextul convorbirii, epitetul „dobitoc” a fost o întrebare retorică, și nu adresată în mod direct medicului interlocutor, fapt care este evident, analizând convorbirea.
Din punct de vedere deontologic, în acest caz nu este vorba de o încălcare a normelor, atât timp cât a fost vorba de o întrebare retorică, și nu de o adresare directă.
Referitor la consecințele incidentului, consider că acestea sunt extrem de reduse atât timp cât sesizarea a fost făcută la un interval foarte mare de la data convorbirii telefonice, respectiv după 5 luni. Intervalul mare după care s-a efectuat sesizarea, raportat la incidentul în sine, este de natură să arate mai mult reaua-credință a petentului decât o anumită gravitate a faptei.
În conformitate cu prevederile art. 73 din Codul de deontologie medicală al CMR – „Dacă un medic are neînțelegeri cu un confrate, trebuie să prevaleze concilierea, potrivit Statutului Colegiului Medicilor din România.” În acest context, menționez faptul că înainte de a se face această
sesizare către instituția CMR și către DSP Iași, în aplicarea prevederilor de mai sus, medicul în cauză ar fi trebuit să mi se adreseze mai întâi în vederea lămuririi situației.
Întrebarea așa-zis jignitoare este o întrebare pur retorică, nu se adresează unei anumite persoane și izvorăște din nenumăratele gafe de coordonare și situații de ignorare cu bună-știință a protocoalelor stabilite de DSP Iași cu intenția de a ameliora asistența în prespital a pacienților.
Vă reproduc alăturat conținutul art. 74 și 75 din Codul deontologic adus drept argument în formularea reclamației:
„Art. 74. Este interzisă răspândirea de comentarii ce ar putea să prejudicieze reputația profesională a unui confrate. Medicii trebuie să ia apărarea unui confrate atacat pe nedrept.
Art. 75. Constituie o încălcare a regulilor etice blamarea și defăimarea colegilor (critica pregătirii sau activității lor medicale) în fața bolnavilor, aparținătorilor, a personalului sanitar etc., cât și orice expresie sau act capabil să zdruncine încrederea în medicul curant și autoritatea acestuia.”
Consider că nu s-a făcut nicio încălcare a Codului deontologic, dat fiind faptul că afirmațiile retorice au fost făcute la telefon, numai persoanei în cauză. Ambele articole din cod se referă la răspândirea de comentarii și la blamarea și defăimarea colegilor față de terți.
Sunt decizii succesive ale mineriadei portocalii. Mă așteptam ca prețul să fie măcar 30 de arginți, și nu doar un post de consilier local. Analizez și această decizie și voi acționa în consecință
## „Vizita de lucru”
În timpul vizitei de lucru a ministrului sănătății prin spitalul de urgențe am transportat pacienți loviți de tren și cu fracturi deschise prin curte și prin frig la -11 grade. Acestă situație nu e singulară, ci se repetă zilnic din 1992, de când în acest oraș a început construcția noului spital de urgențe în Copou, nefinalizat până acum. În urmă cu câteva zile, un pacient din Bacău, lovit de tren, cu mâna amputată, nu a avut șansa să ajungă în timp util într-o clinică de chirurgie reconstructivă, pentru că sălile de operații erau ocupate. L-am invitat pe ministrul sănătății să intre și în UPU, dar nu am reușit să obținem vreun acord.
Apreciem că schimbările preconizate prin reorganizarea Spitalului Clinic de Urgență „Sfântul Ioan” și a Spitalului Clinic de Urgență „Sfântul Spiridon” nu vor duce la creșterea calității actului medical și la optimizarea asistenței medicale de urgență acordate pacienților, întrucât:
1. Ambele spitale funcționează în clădiri vechi de câteva sute de ani, în sistem pavilionar, cu clinici, secții și mijloace de investigație distribuite într-un perimetru larg, fără a exista posibilitatea organizatorică a recepției, investigației și tratamentului într-o singură clădire a pacienților critici.
2. Direcționarea într-un singur loc a tuturor urgențelor va însemna practic dublarea activității medicale (peste 30.000 de pacienți în fiecare dintre cele două UPU-uri în fiecare an), în contextul în care atât spațiile de recepție, cât și spațiile de explorare (laborator, imagistică) rămân aceleași. Aceasta va crește timpii de așteptare și timpii de răspuns în fața urgențelor medicale, cu repercusiuni majore asupra intervențiilor medicale, existând riscul ca mulți pacienți să nu poată beneficia la timp de asistența medicală necesară.
3. Faptul că Iașiul are în acest moment patru unități de primire a urgențelor constituie un avantaj în asigurarea asistenței medicale prompte în diverse zone ale orașului, iar desființarea acestora în acest moment va duce doar la colmatarea asistenței medicale de urgență. Să nu uităm că Iașiul este al doilea oraș al țării ca număr de locuitori, după București, iar Capitala a adoptat soluția existenței mai multor unități de primire a urgențelor. Mai mult decât atât, nu e de conceput în secolul XXI să mai existe un spital care să nu aibă posibilitatea preluării eficiente a urgențelor, cu medici de urgență capabili să sigure suportul vital atunci când este nevoie.
4. În niciuna dintre aceste unități spitalicești nu se vor putea asigura spațiile hoteliere necesare internării pacienților, iar în condițiile în care numărul de săli de operații rămâne același, activitatea chirurgicală va avea de suferit.
5. În aceste condiții, ne putem aștepta că după preluarea în UPU, pacienții să fie în continuare dirijați cu ambulanțele spre alte unități sanitare, în vederea rezolvării corespunzătoare, și există riscul ca în acest timp starea lor să se deterioreze.
6. Spitalul Clinic de Urgență „Sfântul Ioan” deține în acest moment multiple specialități necesare rezolvării complete a pacientului critic traumatizat (ortopedie-traumatologie, chirurgie reconstructivă, arsuri, toxicologie, precum și chirurgie vasculară, chirurgie de urgență, medicină internă), singura specialitate cu risc vital imediat inexistentă în acest moment fiind neurochirurgia, asigurată de o gardă mobilă de la Spitalul „N. Oblu”.
7. Spitalul Clinic de Urgență „Sfântul Ioan” s-a situat în permanență între primele zece spitale din țară în ceea ce privește criteriile de performanță. În acest context, nu credem că reorganizarea sistemului ar trebui să înceapă cu un spital eficient, în care se rezolvă urgențe majore din toate județele Moldovei.
8. Plimbarea pacienților traumatizați s-a datorat adesea nerespectării protocoalelor de dirijare a pacienților, stabilite de către DSP Iași, în ciuda subscrierii la acestea a tuturor unităților sanitare. Reamintim că am semnalat în numeroase rânduri DSP Iași încălcarea acestor protocoale, dar măsurile luate la acest nivel nu și-au dovedit eficiența.
9. În Iași există numeroase spitale ce deservesc și alte tipuri de urgențe – Spitalul de Neurochirurgie, Institutul de Boli Cardiovasculare, Spitalul de Pneumoftiziologie și Chirurgie Toracică, Spitalul de Boli Infecțioase, Spitalul de Pediatrie, două spitale de obstetrică-ginecologie, Spitalul de Psihiatrie, fără de care nu se poate concepe un nivel de competență foarte înalt. Reunificarea acestora pentru asigurarea tuturor tipurilor de urgențe este imposibilă.
10. În 1992 s-a demarat în curtea Spitalului de Urgență construcția unui nou spital de urgență, monobloc, în care să existe toate specialitățile necesare rezolvării pacientului critic, iar prin proiectul legislativ aflat în Camera Deputaților, ce prevede mutarea în noul sediu a Spitalului de Urgență și a Institutului Regional de Oncologie, se va rezolva într-un mod integrat și eficient întreaga patologie traumatică de urgență.
Concluzionăm că proiectul de hotărâre de guvern supus dezbaterii publice nu își va atinge obiectivele propuse, respectiv creșterea calității actului medical și optimizarea asistenței medicale de urgență acordată pacienților în Iași.
Aceste obiective pot fi rezolvate doar prin deschiderea noului Spital de Urgențe.
Se poate susține, în urma analizei statistice, că pacientul consumator de substanțe psihotrope legale este:
– în peste 80% din cazuri bărbat;
– aproximativ 90% din subiecți provin din mediul urban;
„Etnobotanică pură – «Ia și aruncă drogurile!»”
Alți patru pacienți au ajuns la spital după intoxicația cu produse etnobotanice. Toți sunt bărbați cu vârste cuprinse între 15 și 28 de ani, doi sunt fără loc de muncă, iar ceilalți își continuă studiile (un elev și un student). Pacienții prezentau agitație extremă, tulburări cardiace și respiratorii asociate tulburărilor digestive. Unul dintre acești pacienți a fost agresiv cu personalul medical, necesitând intervenția serviciului de pază. După stabilizare clinică, pacientul va necesita continuarea tratamentului la drogodependenți și evaluare psihiatrică.
Consider că laxitatea legislativă și creșterea gradului de anomie socială au dus la apariția unui nou fenomen, tradus, practic, prin înregistrarea unei noi patologii: intoxicația voluntară cu produse așa-zis etnobotanice. Termenul este extrem de popular și este folosit în accepțiunea de droguri legale pe bază de plante, dar în același timp este și incorect, existând o discrepanță crasă între etimologia cuvântului și sensul atribuit. Cert este că sub această denumire sunt grupate o serie de combinații de plante, dar și de produse de sinteză cu efecte halucinogene, care de multe ori scapă de sub interdicția legii privind consumul de droguri.
Secundar consumului acestor substanțe, au apărut în unitățile de primire a urgențelor, pe parcursul anului 2009 și începutul anului 2010, numeroși pacienți cu acuze serioase și polimorfe, care au impus instituirea de varii manevre terapeutice. Studiul inițial a avut drept scop realizarea profilului acestui nou tip de pacient, în vederea acționării profilaxiei țintite pe grupurile de risc. În acest sens, au fost introduși în studiu toți pacienții care s-au adresat Unității de Primire Urgențe a Spitalului Clinic de Urgențe „Sfântul Ioan” din Iași, ca urmare a ingestiei de astfel de produse.
Datele înregistrate în acest studiu fac referire la o perioadă de 14 luni din momentul în care fenomenul a căpătat o amploare măsurabilă printr-o adresabilitate constantă în UPU și până la scoaterea în afara legii a acestui tip de substanțe. Legea este deficitară, în sensul că efectul ei este limitat de existența unei liste de produse interzise. Din acest motiv, alte categorii de produse, necuprinse în listă, pătrund pe o piață cu o dinamică uimitoare. Din acest motiv, continuă să se prezinte, într-un număr mai mic, ce-i drept, pacienți cu simptomatologie polimorfă, secundar ingestiei de produse psihotrope legale.
Referirile bibliografice pe această temă sunt destul de reduse, marea majoritate a lucrărilor publicate raportându-se la drogurile de mare risc. Mai multe lucrări fac referire la categorii separate de astfel de substanțe, legale în țările respective: canabis (1), metildioxidmetamfetamină (MDMA/extasy) (1,2), ayahuasca (3). Îngrijorător este faptul că toți autorii semnalează faptul că pacienții sunt tineri, de multe ori elevi, care consideră această activitate recreațională (4,5).
Studiile de supraveghere pe mai mulți ani și pe perioade de mai mulți ani arată tendința acestor consumatori, în primul rând, de a-și mări dozele și, în al doilea rând, de trecere de la drogurile legale la cele ilicite (6,7).
– vârstă medie: 23 +/- 6 ani;
– în aproape 50% din cazuri nu are ocupație;
– se prezintă cel mai des în weekend și în intervalul orar 20.00 – 3.00;
– de cele mai multe ori este suficient tratamentul ambulatoriu.
Se constată modificarea profilului consumatorului de etnobotanice după ordonanță, modificările majore constând în tipul de consum, unde se trece treptat de la consumul recreațional, de weekend, la cel habitual, și transformarea consumului nocturn în cel diurn. Totodată, s-a dublat numărul cazurilor grave, ce necesită internare în Clinica Toxicologică. Se constatată că intoxicații cu astfel de produse sunt bărbații din urban și că vârsta la care începe acest consum este în scădere.
Fiind un fenomen nou, care implică o nouă patologie toxică, consumul de etnobotanice este mai periculos decât cel de droguri, pentru că nu sunt cunoscute efectele pe care aceste produse le pot avea. În general, pacienții s-au prezentat pentru probleme respiratorii (dispnee, tahipnee), cardiovasculare (modificări tensionale, variate tulburări de ritm) sau neuropsihice (cefalee, anxietate, vertij, agitație extremă, derealizare, depersonalizare sau agresivitate verbală și fizică), iar psihologii avertizează că pacienții prezintă tulburări afective și de comportament și că 50% din consumatori au cel puțin o dată ideea de sinucidere.
Efectele de durată sunt dificil de precizat în acest moment, dar sunt numeroși pacienți care declară dependența de aceste substanțe. Costurile sunt greu de estimat, fiindcă acești pacienți implică, pe lângă tratamente de urgență, acțiunea unei echipe medicale complexe, formate din medici de urgență toxicologi sau pe cei de la terapie intensivă. Echipele includ și asistenți, brancardieri și chiar personal de pază sau poliție, în cazul pacienților agresivi. La aceste cheltuieli se adaugă cele făcute de ambulanțele ce aduc pacienții. Se adaugă cheltuielile cu asistența psihologică și psihiatrică în secția de drogodependență. Casa de Asigurări de Sănătate decontează doar 600 RON pe internările de zi și 1.500 RON pe internările în regim continuu.
În 2008 nu existam în clasamentul european al consumului de produse etnobotanice, dar am ajuns pe locul patru (1.300 de cazuri în 2009) conform reprezentantului EURAD la Consiliul Europei, după Anglia – 37%, Germania – 15%, Olanda – 14% și România – 7%.
Întrucât măsurile privind combaterea acestui fenomen sunt insuficiente, incomplete sau tardive, vom iniția un program de prevenție: „Ia și aruncă drogurile!”, ce va include informarea și educarea tinerilor, medicilor de familie și a celor din școli, a psihologilor școlari privind riscurile consumului de astfel de produse și măsurile ce trebuie luate în astfel de situații.
În acest proiect se vor implica mai multe ONG-uri și se vizează și asigurarea transportului și asistenței psihologice gratuite de către voluntarii CIRTITA chiar la cabinetul parlamentar aflat pe strada Teodor Burada.
Se va realiza, printr-un proiect european, un model de guvernanță clinică ce presupune semnalizarea precoce a noilor riscuri la care sunt expuse aceste categorii vulnerabile, precum și asigurarea într-un sistem integrat a prevenției, tratamentului și recuperării acestor pacienți.
„Sănătatea nu se face în birou – Stop genocidului în Sănătate!”
După o descentralizare a spitalelor făcută mai vijelios decât marile privatizări, Ministerul Sănătății s-a văzut în continuare copleșit de numărul excesiv de mare de spitale, câteva dintre ele fiind și neperformante din punct de vedere economic.
Plecând de la această realitate și în lumina politicii generale de amputări cu orice preț și în orice sector, Ministerul Sănătății a decis comasarea, desființarea sau reprofilarea în azile de bătrâni a peste 180 de spitale, unele dintre ele deja scăpate de sub tutelă către administrațiile locale.
Să zicem că facem abstracție de imixtiunea în treburile comunităților, deoarece, dacă dorește, ministerul poate suspenda activitatea oricărui spital, prin neprelungirea autorizațiilor de funcționare, care sunt provizorii pentru aproape toate unitățile sanitare.
Așa că, după limitarea numărului de consultații ale medicilor de familie, a numărului de unități sanitare, prin descentralizare, comasare, desființare și reprofilare, este evident că volumul de muncă a aparatului administrativ central (minister) și local (direcții sanitare) este mult diminuat.
La fel de evident este faptul că o politică corectă în acest sens ar trebui imediat materializată prin desființarea direcțiilor de sănătate, a căror activitate ar trebui preluată de un birou specializat în acest sens, care să funcționeze la Prefectură (reprezentantul Guvernului în teritoriu), iar numărul salariaților din minister ar trebui redus la mai puțin de o treime.
Așadar, așteptăm cu sufletul la gură și amputarea colosului birocratic aferent sănătății, deoarece, fie că vă place sau nu, sănătatea se face în unitățile sanitare, și nu în birouri.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.