Tudorița Lungu

„Municipiul Bacău, la 610 ani de la atestarea documentară”

Pe 6 octombrie, municipiul Bacău a împlinit 610 ani de la atestarea sa documentară, prin pecetea pusă de voievodul Alexandru cel Bun pe hrisovul domnesc, prin care a acordat privilegii comerciale negustorilor din orașul polonez Lvov. Târgul Bacăului, aflat la intersecția unor importante drumuri comerciale, s-a dezvoltat datorită schimbului de mărfuri, pentru ca, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, industrializarea localității să ducă la un adevărat „boom” demografic.

Au urmat primele semne ale sistematizării urbane: trotuare, pavarea străzilor, iluminat stradal, grădini publice, canalizare și alimentare cu apă, introducerea energiei electrice. Întâmplător sau nu, artizanii europenizării din acele vremuri ale vechiului târg au fost primarii liberali. Cu sprijinul

ministrului Mircea Cancicov, în 1937, orașul Bacău devenea al doilea oraș asfaltat, după București, din vechiul Regat. Aparent fără importanță acest amănunt și totuși...

La mai puțin de o sută de ani distanță, orașul Bacău a devenit un loc peste care s-a așternut praful, încet și sigur. Oportunitățile sale economice, culturale, educaționale nu mai interesează pe nimeni. Este un oraș din care tinerii fug, din lipsă de perspective, un loc în care asfaltarea unei străzi sau a unui trotuar a devenit o sărbătoare, în care administrația locală este încremenită, în care nu se vorbește despre niciun proiect.

În Bacău instituțiile publice cu atribuții nu au atras în ultimii doi ani niciun leu din fonduri europene. Municipiul Bacău nu are nici acum o șosea de centură, proiectele pentru autostrăzile care vor tranzita orașul vorbesc despre studii de prefezabilitate care vor fi gata în 2020. Despre proiectare și execuție probabil că vor auzi abia nepoții noștri, când vor fi și ei suficient de mari!

Din Bacău pleacă nu doar tinerii, ci și meseriașii, inginerii, în general oameni de toate vârstele și de toate condițiile sociale. În Bacău a devenit o aventură să găsești un instalator sau un zugrav. Micile afaceri sunt pe cale de dispariție, clasa de mijloc este ca și inexistentă. Nimeni nu este interesat să investească, nimeni nu vorbește măcar despre parcuri industriale, ca în Ardeal sau, mai aproape de noi, ca la Roman.

Știu, pare apocaliptic ceea ce vă spun, dar sunt realități pe care vă invit să le constatați. Iar, dacă nu mă credeți, uitați-vă prin București pe panourile unde o cunoscută rețea de covrigării își face reclamă. În București are 14 puncte de desfacere, iar pe locul al doilea este Bacăul, cu 10 covrigării! Ce diferență între al doilea oraș asfaltat al țării din anii interbelici și recordul trist de astăzi! Și, dacă tot nu mă credeți, veniți să numărăm împreună farmaciile și magazinele second-hand din Bacău. Atunci o să vă convingeți de o realitate crudă și cruntă!

În acest moment, la 610 ani de la atestarea documentară a orașului Bacău, cred că ar trebui să existe un moment de analiză pentru toți parlamentarii de Bacău, pentru toți parlamentarii din Regiunea Nord-Est și, în general, pentru fiecare dintre dumneavoastră, doamnelor și domnilor colegi. Devine tot mai evident că anul centenar prinde România mai dezbinată decât oricând, și nu doar la nivelul discursului public, atât de radical și de segmentat. România este profund segregată economic, există zone abandonate de guvernanți, pentru care nu există niciun fel de politici de reducere a decalajelor.