Cosmin Mihai Popescu

„N-ar trebui să ne vindem țara...”

Una dintre sintagmele postdecembriste extrem de cunoscute a fost „Nu ne vindem țara!”. Sintagma era rostită de cele mai multe ori de angajații unor întreprinderi sau fabrici de stat falimentare, care se opuneau potențialelor privatizări ale acestora. Majoritatea analiștilor economici au opinat, de-a lungul timpului, că această atitudine a românilor, această opoziție față de schimbare a reprezentat și principala piedică în calea fluxului de investiții străine către România.

Atunci când falimentul acestor întreprinderi nu a mai putut fi evitat nici măcar de o minune dumnezeiască, în România s-a ajuns la situația paradoxal opusă: vindem totul... oricui... pe orice preț... Numai că nimeni nu mai vrea să cumpere.

Același paradox îl putem sesiza și în domeniul reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole. Efervescența în jurul acestui subiect a marcat mai bine de un deceniu de la Revoluția română, majoritatea românilor dorindu-și să își recapete proprietățile străbune pentru a le exploata de o manieră capitalistă.

Cu timpul însă lipsa mijloacelor de producție, lipsa unei politici agricole naționale coerente au determinat ca optimismul inițial să se transforme într-un pesimism extrem, exprimat în abandonarea exploatării agricole a proprietăților.

Astăzi, când una dintre cele mai mari mize internaționale este legată de cererea din ce în ce mai mare de produse agroalimentare, România, prin bogăția inestimabilă a solului, a devenit una dintre atracțiile mondiale în materia achiziției de terenuri agricole.

Când am spus că „n-ar trebui să ne vindem țara...” nu am afirmat că mă opun vânzării de terenuri agricole către străini, ci îmi doresc ca acestea să rămână în proprietatea românilor.

Din punctul meu de vedere, resursele solului românesc reprezintă o miză mult mai importantă decât aurul Roșiei Montana sau decât zăcămintele de petrol din platoul continental al Mării Negre.

Va trebui să sprijinim fermierii români să prospere și să considere mai prețios să mențină terenurile agricole pentru ei, decât să le înstrăineze.