Marian Ghiveciu

„N-avem temeiuri să fim optimiști”

Consider că actualul Guvern Boc, susținut de actuala Coaliție, nu va putea rezolva criza din România nici în 60 de ani.

În opinia mea, rezolvarea poate veni din bani produși în sistemul economiei reale, care trebuie pusă în mișcare prin investiții în proiecte rentabile. Or, tocmai aici Guvernul se dovedește în întregime incompetent. Din acest punct de vedere, Guvernul de azi al României seamănă cu o sărmană babă văduvă, care în apropiere de sfârșitul vieții sale își vinde ultimele bijuterii și acareturi pentru a putea supraviețui până la moartea pe care o știe aproape. De altfel, domnul Mugur Isărescu, pe care îl consider cel mai realist om al economiei românești în momentul de față, atrăgea corect atenția asupra pericolelor care ne pasc, pentru că România nu are nevoie numai de o amânare a „morții clinice” de azi pe mâine, ci are nevoie de o altă concepție cu privire la revigorarea organismului economic.

Resursele ar putea fi numeroase, cu condiția să se înțeleagă rolul economic al investițiilor, al eficientizării reale a sistemelor de producție. Trebuie să se înțeleagă nu numai în vorbe rolul întreprinderilor mici și mijlocii într-o economie de piață. Or, care este realitatea în privința IMM-urilor? Sunt informat că sfârșitul acestui an va aduce peste 100.000 de întreprinderi mici și mijlocii în stare de faliment.

Guvernul actual trebuie să alcătuiască și să aplice un program de salvare a IMM-urilor și să ia măsuri de salvare națională.

În sistemul sanitar situația este atât de gravă încât a devenit proverbială în Europa prin procentul mare de mortalitate pe care România îl are la toate categoriile de vârstă, nu numai la bătrâni și la copii care sunt malnutriți, nu-și găsesc medicamentele, nu mai pot fi tratați cum trebuie. Situația din spitale este de-a dreptul critică. Să nu dai bani sănătății pentru acei oameni care au nevoie de tratament, oamenii să moară cu zile pentru că așa vrea unul sau altul de la putere mi se pare o sfidare a legilor umanității. Aceasta mi se pare cea mai gravă dovadă a lipsei de înțelegere a necesităților românești, a necesităților oamenilor de rând, care sunt lăsați, în situații de criză, să moară precum câinii.

La mizeria sanitară se adaugă și mizeria cauzată de lipsa de resurse financiare pentru o hrănire de minimă existență a omului.

Nu mă îndoiesc că va veni timpul când cei vinovați de acest nou genocid în expansiune vor suporta rigorile electoratului și ale legilor.