George Ionescu

„Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul și Sânzienele”

Data de 24 iunie cade aproape de solstițiul de vară (ziua cea mai lungă a anului), motiv pentru care această

sărbătoare mai este cunoscută și sub denumirea de Sânziene sau Drăgaica.

Este o zi cu multiple semnificații în calendarul satului tradițional românesc: sunt sărbătorite atât Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul, cât și Sânzienele, una dintre cele mai cunoscute serbări câmpenești românești, dar și momentul sfârșitului anului agrar, când începe secerișul.

Lumea ortodoxă sărbătorește Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul pe 24 iunie. Ioan Botezătorul este ultimul și cel mai mare dintre proorocii Vechiului Testament, acela care L-a botezat cu apă pe Iisus, „Cel mai mare dintre cei născuți din femeie”. De regulă, Biserica noastră strămoșească serbează ziua morții sfinților. Excepție fac Maica Domnului și Sfântul Ioan Botezătorul cărora li se sărbătorește atât zămislirea, cât și moartea sau alte evenimente din viața lor. Potrivit Evangheliei, Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul a stat sub semnul unei minuni, venind pe lume din părinți mai înainte neroditori, cărora, după rugăciuni stăruitoare înălțate la Dumnezeu pentru a putea avea un fiu, dorința le-a fost îndeplinită. Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul reprezintă rodul iubirii nețărmurite a lui Dumnezeu față de împlinitorii voii Sale.

Drăgaica este o sărbătoare religioasă legată de cultul recoltei, al vegetației și al fecundității, închinată coacerii grânelor, și vizează prosperitatea și protecția culturilor, fiind un amestec de creștinism, păgânism și vrăjitorie.

Deși sunt asociate sărbătorii creștine a Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul, Sânzienele, închipuiri ale zeițelor aducătoare de rod și prosperitate, își au originea într-un cult solar străvechi, denumirea fiind preluată de la Sancta Diana, zeița din mitologia romanǎ sau având origine slavă (Drăgaica). Ritualul de origine agrară vizează prosperitatea și protecția culturilor, mai ales de cereale.

În folclorul românesc, Sânzienele sau Drăgaicele sunt preotese ale soarelui, făpturi fantastice, frumoase și nemilostive, care bântuie prin ogoare, câmpuri și prin păduri. Conform tradiției, Sânzienele plutesc în aer sau umblă pe pământ în noaptea de 23 spre 24 iunie, cântă și dansează, binecuvântează rodul holdelor, înmulțesc animalele și păsările, umplu de leac și miros florile și tămăduiesc bolile și suferințele oamenilor. Sânzienele îi pot lovi pe cei păcătoși, stârnind din senin vijelii, aducând grindină, lăsând câmpul fără de rod și florile fără de leac. Se spune, de asemenea, că animalele se strâng și stau la sfat, iar cine le pândește le poate înțelege graiul și poate afla multe taine.

Multe sunt obiceiurile și tradițiile populare legate de această zi. Tradiția cere ca în această zi nimeni să nu lucreze. Tot tradiția populară spune că Drăgaica face ca fructele să se coacă mai repede, dă bob grâului, miros florilor, sănătate bolnavilor, apără holdele de furtuni și grindină, ursește fetele de măritat.