Adrian Nicolae Diaconu

Ne aflăm într-un moment grăitor asupra felului în care actuala putere înțelege să conducă țara – în scurt timp expiră termenul acordat pur formal pentru înaintarea de amendamente la Legea descentralizării. Mâine ar urma ca aceasta să fie oricum asumată.

Din capul locului te izbește sentimentul că în România democrația a ajuns să fie doar mimată; locul dialogului, atât de necesar în luarea unor decizii importante privitoare la funcționarea în viitor a țării, este luat de cinica azvârlire a câtorva ceasuri în care puterea se arată dispusă la nimic mai mult decât strângerea de hârtii...

Și câtă probă a duplicității se face evidentă! Cei care ocupă astăzi fotoliile puterii înfierau în cor guvernarea prin ordonanțe și asumări practicată de echipele de miniștri ale fostului premier Boc. Ce fac acum contestatarii de atunci? Exact același lucru!

Ar fi multe de spus despre graba, pripa în care guvernanții se reped să impună Legea descentralizării. Ar fi multe de spus și despre conținutul și efectele acesteia. Mă opresc însă asupra unui aspect.

De ani și ani, în instituțiile statului, s-a instalat o tristă tradiție. Odată cu schimbările de putere, s-au tot schimbat și nume de șefi în organigrame, ba chiar organigrame întregi, iar aceasta prin ignorarea criteriilor valorice și punerea în loc a celor de apartenență la căruța prelungită a puterii. Meritocrația a fost, este și riscă să rămână o noțiune ferecată în dicționare. Locul ei a fost luat de corupție, de lipsa cronică a rezultatelor și de punerea instituțiilor în slujba aparatelor extinse de partid, și nu în slujba cetățeanului, așa cum ar trebui să fie.

Nu am găsit nicio propoziție în textul proiectului care să trezească măcar o urmă de speranță că lucrurile se vor schimba. Văd doar că, din 1 ianuarie, conducătorii structurilor vizate se eliberează din funcție, că președinții de consilii județene și primarii numesc temporar conducătorii și că, ulterior, autoritățile administrației publice locale – parte evidentă din aparatele de partid despre care vorbeam – aprobă prin hotărâre structura organizatorică, statul de funcții, regulamentul de organizare și funcționare al structurilor preluate, pentru ca apoi să întreprindă demersurile prevăzute de lege în vederea ocupării posturilor de conducere.

Unde este garanția că structurile nu vor fi din nou inundate de aparatele de partid, de neamuri, apropiați și alți diverși? Unde este garanția că se vrea punerea pe roate a acestei țări, și nu naufragierea ei în mlaștina intereselor obscure de grup? Unde este, până la urmă, dreptul la

speranță al românilor care v-au votat într-un mod atât de covârșitor?

Sper ca aceste întrebări să nu rămână retorice.