Andrei Dolineaschi

„Necesitatea implementării de programe comunitare pentru românii din diaspora”

Fenomenul migrației românilor către țări europene nu mai este de mult o noutate și nici nu putem spune că ar fi un subiect care nu a fost dezbătut intens în Parlamentului României. Toți parlamentarii, indiferent de colegiile din care provin, se confruntă cu această problematică în comunitatea pe care o reprezintă. Deși criza economică a făcut ca mulți

dintre cei plecați în străinătate să se întoarcă în România, fenomenul este încă unul important și de luat în seamă în propunerea de politici publice. De altfel, disensiunile politice din Europa, care depășesc spectrul românesc, nu fac decât să sporească nevoia de măsuri instituționale pentru românii din străinătate.

Guvernul României a ținut cont de aceste nevoi și a creat Departamentul de Politici pentru Relația cu Românii de Pretutindeni, un instrument instituțional bine-venit și așteptat atât de diaspora, cât și de cei rămași acasă. Programele departamentului sunt corelate cu prioritățile înscrise în Programul de guvernare: apărarea drepturilor și libertăților românilor, afirmarea identității culturale și lingvistice, susținerea procesului de integrare, apropierea de familiile din țară și promovarea imaginii și intereselor românilor care trăiesc în afara hotarelor României.

Cu toate acestea, încă mai există nevoi neîndeplinite și așteptări din partea diasporei. Românii din străinătate au punctat nevoia de ajutor din partea instituțiilor statului român pentru integrarea în noile comunități. O mai mare apropiere față de vecini, colegi și membri ai comunității în general se poate obține prin programe corelate și incluzive, programe special concepute pentru cei care au cea mai mare nevoie de ele.

Consider că nu este suficient să organizăm conferințe și mese rotunde în țară pentru a promova cultura românească în diaspora. Programe precum ARC 2013, „Diaspora Estival” sau „Cunoaște-ți vecinii”, care se desfășoară în țară, sunt bine-venite, însă ele nu satisfac nevoile românilor din străinătate.

De aceea, propun Departamentului de Politici pentru Relația cu Românii de Pretutindeni să se aplece asupra posibilității elaborării de programe cu și pentru românii din străinătate, în parteneriat cu autoritățile locale, cu scopul integrării acestora în comunitatea adoptivă.

Sunt convins că o mai mare aplecare asupra problemelor celor plecați la muncă în străinătate poate reduce un decalaj semnalat la nivelul UE între comunitățile de români și cetățenii țărilor de rezidență.