Claudia Boghicevici

„Necesitatea implicării bisericilor în asigurarea serviciilor de asistență socială”

Am avut privilegiul de a participa, alături de alți colegi, la simpozionul „Biserică și societate. Fundamentele creștine ale acțiunii în societate”, organizat la Sighișoara de către Fundația Konrad Adenauer în parteneriat cu Filantropia Sighișoara și Lukas Spital Laslea.

Participanții la acest eveniment au adoptat o declarație privind pașii necesari pentru o mai eficientă implicare a cultelor în sistemul de asistență socială, reprezentanții PDL susținând toate aceste propuneri.

Consider că implicarea bisericilor în asigurarea serviciilor de asistență socială are la bază un principiu pe care îl sprijin fără rezerve, și anume cel al diferențierii furnizării de servicii sociale. În acest sens, consider că: „Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale și Ministerul Sănătății ar trebui să efectueze o radiografie a unităților de asistență socială, respectiv sociomedicală, pentru a pune în prim-plan bunele practici existente. Acestea ar trebui să fie diseminate în întregul sistem de asistență socială, pe baza unui program național. O asemenea radiografie este necesară pentru a vedea unde ar trebui distribuite prioritar resursele financiare.”

De asemenea, din cadrul dezbaterilor a reieșit că există în continuare probleme privind încadrarea profesională a absolvenților secțiilor de teologie-asistență socială, din cauza necorelării pozițiilor din nomenclatorul COR (Clasificarea ocupațiilor din România) și specializarea descrisă de diploma obținută.

În acest sens, cred că „este necesar să existe o dezbatere deschisă între culte și Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, respectiv Ministerul Educației Naționale privind actualizarea COR, având în vedere că absolvenții acestei specializări din ultimii ani nu pot activa în domeniul pentru care s-au pregătit, iar diplomele lor, obținute în România, sunt folosite cu succes în alte state membre ale Uniunii Europene”.

Este necesar ca bunele practici din sistemul de asistență socială și sociomedicală să fie mai eficient comunicate public, prin instrumentele de comunicare ale bisericilor și prin programe destinate jurnaliștilor. O linie de finanțare din fondurile structurale ale Uniunii Europene pentru realizarea acestui obiectiv este mai mult decât bine-venită.

*

„Marcarea a 10 ani de la istorica aderare a României la NATO”

Sunt puține domenii în care forțele politice care au condus România după 1990 au ajuns la un consens, iar unul dintre cele mai importante este, cu siguranță, direcția euroatlantică în politica noastră externă. Pe 29 martie anul acesta am avut bucuria de a sărbători 10 ani de la aderarea României la NATO, o reușită extraordinară în parcursul României spre democrație și spre un spațiu de securitate unic în istoria țării noastre.

Drumul spre integrarea în NATO nu a fost ușor, dimpotrivă, a fost presărat cu destule suișuri și coborâșuri. Ne amintim și acum de marea dezamăgire când România a ratat primul tren al aderării la Summitul de la Madrid, în ciuda prestigiului de care se bucura noua majoritate de centrudreapta și în pofida eforturilor extraordinare făcute în acel an 1997. A fost nevoie și de demonstrația practică a rolului esențial pe care România îl poate juca în sprijinirea eforturilor NATO pentru ca parcursul integrării să devină ireversibil. Vorbim, evident, de sprijinul necondiționat oferit de România eforturilor NATO din fosta Iugoslavie, dar și de rolul important jucat de România în lupta contra terorismului, după 11 septembrie 2001.