Florică Ică Calotă

„Necesitatea restaurării habitatului râurilor”

Ecosistemele de apă dulce găzduiesc 40% dintre speciile de pește din lume și contribuie direct la securitatea alimentară a gospodăriilor rurale. Cu 11,47 milioane de tone pe an, pescăriile interioare generează 12% din capturile globale de pește, potrivit ultimelor date ale Organizației Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură, FAO.

Totuși acest sector încă nu și-a demonstrat întregul potențial în Europa și Asia Centrală, deoarece habitatele fluviale se confruntă cu provocări grave ecologice, economice și de reglementare.

Pescuitul în apele interioare oferă numeroase avantaje. „Contribuția pescuitului în apele interioare la securitatea alimentară și mijloacele de subzistență din mediul rural a fost adesea trecută cu vederea în discuțiile privind politicile publice, parțial din cauza lipsei de date și a unei evaluări economice a acestui important sector...” – a declarat ofițerul senior FAO pentru pescuit și acvacultură, Victoria Chomo, secretar al Comisiei consultative pentru pescuitul și acvacultura în apele interioare europene –, „...nemaivorbind de contribuția din ce în ce mai mare la sănătatea umană, prin serviciile de agrement și ecoturism pe care habitatele râurilor și pescuitul sportiv le pot oferi...”

Există o lipsă de statistici oficiale privind captura internă și pescuitul recreativ, dar acest sector, probabil, aduce o contribuție mult mai mare la securitatea alimentară a gospodăriilor de pe malurile râurilor decât indică statisticile oficiale. Pescuitul în apele interioare oferă venituri diversificate pentru țările fără ieșire la mare, care nu au acces la resursele marine, în special din Asia Centrală.

Pierderea de alimente și deșeurile din pescuitul în apele interioare, inclusiv capturile accidentale, peștii nedoriți și alte animale capturate în timpul procesului de pescuit sunt semnificativ mai scăzute decât cele din domeniul capturilor marine, parțial din cauza nivelului mai ridicat al consumului casnic și al lanțurilor de aprovizionare mai scurte.

În Europa și în Asia Centrală provocările sectorului includ segmentarea râurilor, care afectează speciile migratoare cu valoare comercială, dar pe cale de dispariție, precum sturionul și anghilele europene, care, de asemenea, suferă din cauza pescuitului ilegal. Scăderea stocurilor de pește și pierderea biodiversității sunt cauzate de activitățile umane și de o serie de factori externi, cum ar fi schimbările climatice, care duc la reducerea habitatelor peștilor. În competiția privind sursele de apă dulce, sectoarele mai puternice, cum ar fi cel agricol și energetic, limitează calitatea și cantitatea de apă disponibilă pentru pescuitul în apele interioare.

Lipsa unei evaluări economice corecte a contribuției sectorului la securitatea alimentară, mijloacele de trai și întreg lanțul de aprovizionare împiedică luarea deciziilor cu privire la distribuirea acestor resurse naturale limitate către toate sectoarele concurente.