Remus Florinel Cernea

„Necesitatea schimbării sistemului electoral din România” Legea partidelor și legile electorale pentru alegerile locale, parlamentare, prezidențiale și europarlamentare conțin vicii majore care afectează grav principiile democratice și drepturile constituționale de a alege și de a fi ales.

Deși vocile lucide ale societății civile au atras în mai multe rânduri atenția asupra deficiențelor majore ale sistemului electoral, deocamdată legislația în materie ignoră aceste avertismente. Competiția electorală este descurajată, iar sistemul politic înghețat. În plus, cerințele prealabile pentru înregistrarea candidaturilor predispun la fraude masive. În România, condițiile de înregistrare a unui partid sunt contrare celor din țările democratice ale Uniunii Europene și se aseamănă cu cele din țări precum Kazahstanul. Cerința de a avea 25.000 de membri fondatori ai unui partid în România trebuie pusă în contrast cu prevederi din țări precum Austria, Belgia, Danemarca, Franța, Italia, Luxemburg, Olanda, Regatul Unit al Marii Britanii, Slovacia, Slovenia, Spania, Suedia, unde sunt suficienți până la 10 membri.

Cerința din Legea electorală nr. 35/2008 privind alegerile parlamentare de a depune un depozit însumat la nivel național de circa 370.000 de euro nu are corespondent în nicio democrație. În țări precum Belgia, Danemarca, Franța, Germania, Ungaria, Italia, Luxemburg, Polonia, Portugalia, Slovacia, Slovenia, Spania, Suedia, Ungaria nu se cere candidaților și partidelor constituirea unui astfel de depozit. Iar acolo unde este cerută o astfel de taxă, ea este una modică: în Cehia, depozitul este de 7.000 de euro la nivel național pentru fiecare partid, în Estonia două salarii minime pe economie pentru fiecare candidat, în Grecia este cerută o taxă nerambursabilă de 146,74 euro pentru fiecare candidat, în Letonia, maximum 7.100 euro la nivel național, în funcție de câte liste de candidați sunt propuse de fiecare partid în cele cinci circumscripții ale țării, în Lituania – un salariu mediu lunar, în Olanda, 11.250 euro pentru fiecare partid la nivel național.

Numărul uriaș de semnături cerut la alegerile europarlamentare nu are echivalent în niciun sistem electoral din Uniunea Europeană. Spre comparație, pentru alegerile europarlamentare din Spania (o țară cu mult mai mare decât România și cu peste 46 milioane de locuitori), numărul de semnături necesar pentru o candidatură independentă este de 10 ori mai mic decât în România, adică de doar 10.000 de semnături.

Dar și cerința pentru un partid de a colecta 200.000 de semnături este foarte mare. În dorința de a candida neapărat la aceste alegeri, partidele și candidații independenți recurg la fraudă, pentru a putea prezenta aceste candidaturi. Spre exemplu, la Biroul Electoral Central, au fost prezentate circa șase milioane de semnături ale partidelor și independenților la europarlamentare. Realitatea este că, practic, este imposibil să strângi în doar circa 30 de zile un număr atât de mare de semnături. Ar fi trebuit să vedem mii sau zeci de mii de voluntari pe străzi, să fim căutați acasă de mai multe ori pe zi de către reprezentanții partidelor responsabili cu strângerea acestora. Nici vorbă însă de voluntari pe străzi. Nici vorbă de cereri insistente la locuințele cetățenilor. Or, este evident că semnăturile depuse au o altă sursă și anume bazele de date. Dar, astfel, partidele și independenții care s-au pretat la astfel de lucruri pun la baza întregului lor demers electoral o fraudă, fiind compromis un întreg proces electoral. În același timp, Biroul Electoral Central nu are posibilitatea de a verifica validitatea acestor semnături. Din deciziile BEC rezultă că au putut fi verificate doar chestiuni de formă, nu și de fond. Nu ai cum să verifici autenticitatea a șase milioane de semnături, una câte una!