Ioan Tămâian

„Necesitatea sprijinirii apicultorilor din România”

De curând, ministrul agriculturii și dezvoltării rurale, Daniel Constantin, a declarat că soluția cea mai bună de combatere a crizei alimentare ar putea fi susținerea fermelor de familie și a fermelor mici, acțiune cu un potențial rezultat pe termen mediu și lung.

Astfel, una dintre fermele de familie poate fi și cea apicolă, ocupație care în România a ajuns la un nivel îmbucurător. Este de asemenea lăudabil faptul că prin programele de finanțare europeană se pot aloca sume de bani în acest sens din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală, un instrument de finanțare creat de Uniunea Europeană pentru implementarea politicii agricole comune.

Însă, în acest context, accesarea de fonduri europene în vederea extinderii unei ferme de familie cu caracter apicol este îngrădită de reglementările impuse prin noul Program Național de Dezvoltare Rurală. Prin condițiile impuse tinerilor fermieri, punctajul prevăzut de proiectul care se află în dezbatere este deosebit de ridicat, aceștia fiind nevoiți să dețină un număr mare de familii de albine pentru accesarea sumei minime nerambursabile.

În aceste condiții, întrebarea care inerent se ridică este: cum pot tinerii să acceseze fonduri pentru înființarea unei ferme de familie cu specific apicol dacă li se impun condiții atât de ridicate pentru suma minimă? Dacă doresc să înceapă o afacere, cum o încep? Mai mult, prin vechile reglementări, la un calcul simplu, o persoană care dorea să acceseze fonduri în vederea înființării unei afaceri apicole avea nevoie de mai puține familii de albine pentru suma minimă nerambursabilă, conform datelor declarate de către Ioan Fetea, președintele Asociației Crescătorilor de Albine din România.

Este foarte simplu de înțeles că, dacă un apicultor deține câteva zeci de familii de albine, poate fi considerat unul de clasa medie spre mare, cu putere economică. Dar și acesta, la rândul lui, are nevoie de fondurile europene, la orice nivel de producție s-ar afla, deoarece dezvoltarea afacerii apicole sau a fermei sale familiale trebuie să fie în final aducătoare de venit. Este mai mult decât clar faptul că, având o bază materială de câteva zeci de familii de albine, finanțarea cerută va fi direct proporțională cu nivelul afacerii sale, condițiile de accesare și cerințele fiind din ce în ce mai stricte și mai greu de realizat. Astfel, se poate observa că atât

potențialul producător apicol, cât și apicultorul cu o anumită bază materială întâmpină greutăți în accesarea fondurilor europene de profil.

Din declarațiile ministrului Daniel Constantin se poate ușor observa dorința de sprijinire a tinerilor cu spirit întreprinzător, mai ales a gospodăriilor care doresc să intre în categoria fermelor de familie. Dar cum se va putea implementa acest sprijin dacă vor fi menținute condițiile actuale de accesare a fondurilor europene destinate domeniului apicol? În acest fel îi vom bloca de la o eventuală accesare pe cetățenii și familiile care dețin mici afaceri în domeniul agricol, fără a ne mai mira defel că România este țara europeană cu cel mai mic grad de absorbție a fondurilor europene.