Nuțu Fonta

„Necesitatea unei noi legi a răspunderii magistraților”

În ultima perioadă se manifestă din ce mai intens necesitatea rediscutării actelor normative care vizează răspunderea magistraților. Constituția României, prin art. 52, instituie răspunderea patrimonială a statului pentru erorile judiciare. Această răspundere este reglementată prin lege și nu înlătură răspunderea magistraților care și-au exercitat funcția cu rea-credință sau gravă neglijență. Potrivit dispozițiilor art. 94 din Legea nr. 303/2004, judecătorii și procurorii răspund civil, disciplinar și penal în condițiile legii.

În realitate însă, în ciuda existenței unui cadru legislativ, există o serie de suspiciuni referitoare la imunitatea aproape perfectă de care beneficiază magistrații români, respectiv judecătorii și procurorii. Foarte mulți români de bună-credință se întreabă, cu legitimitate, de ce magistrații nu pot fi reținuți, arestați sau percheziționați decât cu acordul CSM, în urma sesizării Inspecției Judiciare. În acest context, sunt o serie de opinii referitoare la inexistența răspunderii celor din justiție care greșesc în mod repetat și cu intenție, care au greșit flagrant anumite rechizitorii sau au adoptat sentințe eronate. Efectele acestor erori s-au concretizat nu numai în condamnarea unor oameni nevinovați, ci și în obligarea statului român la despăgubiri reparatorii însemnate, în urma pierderii în mod repetat a proceselor deschise de cei lezați la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO).

Bineînțeles, consider că nimeni nu poate generaliza o anumită stare de fapt și nici nu este indicat să culpabilizăm vreun magistrat fără dovezi concludente. Semnele de întrebare apar însă în circumstanțele în care această categorie profesională nu răspunde practic în fața niciunei instanțe superioare pentru gafele făcute în cursul instrumentării și judecării unor cauze penale sau civile. Românii de rând îi consideră o castă... aparte, îi văd ca pe o categorie de slujbași ai statului care și-au stabilit singuri salariile și pensiile prin hotărâri judecătorești, fără a ține cont de legile în vigoare pentru salarizare și pensionare. Magistrații sunt percepuți de la nivelul omului simplu ca fiind singurii români care nu răspund pentru erorile și deciziile lor culpabile, ce au distrus iremediabil destine în multe situații.

Există temerea că sistemul de imunitate al magistraților români este impenetrabil, deoarece Inspecția Judiciară, singura instituție care-i poate verifica și controla conform legii, este formată tot din... magistrați, iar în acest caz se poate suspecta că se aplică principiul „corb la orb nu-și scoate ochii!”. De asemenea, se pune în balanță și realitatea conform căreia actualul cadru legislativ nu oferă posibilitatea reală pentru tragerea la răspundere a magistraților care au greșit.

Conform art. 98 din Legea nr. 303/2004, judecătorii și procurorii răspund disciplinar pentru abaterile de la îndatoririle de serviciu, precum și pentru faptele care afectează prestigiul justiției. Articolul 101 din aceeași lege menționează că sancțiunile disciplinare se aplică numai de secțiile Consiliului Superior al Magistraturii, în condițiile legii sale organice. Procedura de aplicare a acestora este, așadar, reglementată de Legea nr. 317/2004.