Nepotismul este o formă de favoritism care implică acordarea de avantaje nemeritate pe baza unor legături de rudenie.
La noi în țară, după instalarea la putere a USL și încercarea eșuată a trioului Ponta–Antonescu–Voiculescu de demitere a președintelui prin încălcări grave și repetate ale Constituției, tot ce se întâmplă pe scena politică românească nu este decât o piesă proastă de teatru jucată de niște cabotini cu pretenții de actori de elită.
În urma alegerilor parlamentare din decembrie, Parlamentul este dominat zdrobitor, dar fără vreun rezultat notabil pe plan legislativ, de USL – acest nou-născut din sloganul „Jos Băsescu!”, acest uriaș cu picioare de lut care nu este în stare să se miște.
Cu toate că, pe zi ce trece, USL-ul moare ca alianță politică, el nu se predă.
De ce? Pentru că avantajele de a fi la putere cântăresc mai greu în balanță decât conflictele interne, pe măsură ce baronii partidelor aliate au devenit mai influenți și mai puternici decât liderii „grei” de la centru, pentru că „a fi la putere” înseamnă pentru USL a fi în primul rând la „împărțirea ciolanului”, și nicidecum a face ceva bun pentru cei care te-au votat, dar și pentru cei care nu au făcut-o.
Iată care este motivul pentru care clientelismul a atins în ultimul an cote de neimaginat, nepotismul prosperă, instituții ale statului se confundă de fapt cu cei care le conduc discreționar, în disprețul legii și al bunului-simț, ca pe propria moșie.
Deputați și senatori PSD și PNL și-au pus rudele în funcții de conducere plătite din banii contribuabililor. Politicieni care înainte de alegeri nu știau decât să arate cu degetul și să țipe la televizor au astăzi finii și nepoții bine înfipți în administrația publică. Rudele de sânge sau prin alianță se plimbă de mână prin Parlament, iar în Ministerul Justiției și de Externe, de exemplu, chiar își dau întâlnire în pauza de prânz familii întregi, verișori, frați și socri.
Nerușinarea a atins cote inimaginabile. Peste 70 de oameni politici din actuala majoritate parlamentară și-au ajutat într-un fel sau altul și chiar au reușit să-și pună nemeritat rudele în funcții bine plătite din banul public. O parte sunt deja în vizorul ANI, alții, încă nu. Nu putem decât să atragem atenția opiniei publice și să sperăm că justiția își va face datoria.
În timp ce actuala majoritate, pe atunci în opoziție, acuza fără temei Guvernul Boc pentru supradimensionarea acestuia, deși existau doar 15 ministere funcționale și care aveau atribuții clare și își făceau datoria, imediat după mult-trâmbițata victorie a USL, numărul ministerelor a ajuns la 20, în plus mai avem și 6 miniștri delegați, plus un vicepremier. O structură stufoasă, o megastructură care înghite resurse, dar are „meritul” de a satisface orgolii, gândită și pusă în practică pentru a acoperi clientela politică, tot mai numeroasă și mai greu de hrănit. Și toate acestea într-un desăvârșit și total dispreț față de cetățenii acestei țări!
Este de-a dreptul revoltător ce se întâmplă chiar la vârful conducerii USL, pentru că știți cum e vorba românului despre puterea exemplului.
Deci, vă întreb, doamnelor și domnilor deputați, unde este nemărginita grijă a USL pentru cei mulți și năpăstuiți, pentru săraci, bătrâni, copii, bolnavi, pentru banul public?
Unde este empatia cu poporul care suferă apăsat de greutățile vieții? Cuvintele sunt de prisos. Faptele vorbesc.
Se vede clar că, pentru USL și actuala guvernare, poporul înseamnă rudele și prietenii, înseamnă ca aceștia în primul rând să se poată înfrupta fără rușine din banul public și, ce e mai grav, fără a fi competenți și fără a aduce plusvaloare societății românești, într-un total dispreț față de oamenii care își câștigă existența prin muncă cinstită.
„Continuă seria nerealizărilor Guvernului Ponta”
Așa cum ne-a obișnuit deja, nu trece săptămână fără ca acest Guvern să nu ofere soluții populiste la probleme structurale grave cu care se confruntă societatea noastră. Iar soluțiile sunt oferite doar dacă acestea presupun venituri la bugetul de stat, și nicidecum soluții oferite românilor rămași fără locuri de muncă, cu venituri reduse oricum din cauza ratei inflației, a creșterii prețurilor la alimente și nu numai.
Aflat în vizită în Germania pentru a da asigurări de respectare a statului de drept, de continuare a luptei împotriva corupției, precum și de sprijinul oferit companiilor germane care doresc să-și deschidă porțile în România, locul unde profesionalismul și performanța sunt la loc de cinste, domnul prim-ministru a trebuit să explice efectele ordonanței care impozitează cu 85% nu numai veniturile exagerate din consiliile de administrație, ci și bonusurile de performanță. Așadar, managerii de valoare care se angajează să dezvolte o întreprindere pentru a fi rentabilă nu vor mai fi răsplătiți în funcție de rezultat, deoarece firmele private nu își permit să includă în costurile lor bonusuri pentru performanță la care să plătească impozit de 85%. Mai mult decât atât, dacă domnul Blănculescu, consilierul pe probleme economice al prim-ministrului, anunța că acest impozit de 85% se referă atât la plățile compensatorii aplicate în mediul public, cât și în cel privat, domnul Ponta dă asigurări că se aplică doar celor trei instituții din care s-a format Autoritatea de Supraveghere Financiară. Dar trist și îngrijorător este faptul că dezinformatul era însuși șeful Guvernului, adică semnatarul ordonanței de urgență. În fapt, bâlbele domnilor guvernanți nu ne uimesc, doar „beneficiem” de ele și de efectele lor încă de la începutul guvernării USL.
Totodată, din seria politicilor coerenței și a relizărilor acestui Guvern putem continua cu taxa pe valoare adaugată redusă la pâine, măsură anunțată de guvernanții noștri a se aplica cu data de 1 iulie. Dar surpriza nu s-a lăsat așteptată: tot din Germania domnul prim-ministru ne-a informat că aceasta nu se poate aplica, reducerea fiind amânată astfel pentru următoarea rectificare bugetară, în cazul în care cineva termină de făcut calcule pentru a vedea de unde se pot acoperi acești bani, pentru ca deficitul să rămână în țintele prognozate. Adică românii mai pot aștepta, promisiunile electorale se oferă doar în an electoral!
În fapt, întreaga politică a acestui Guvern de a atrage bani la bugetul de stat este bine definită de însuși șeful Guvernului: „să penalizăm ce se mai poate penaliza”. În fapt, probabil românii își regăsesc votul în această expresie explicită a modului de a guverna o țară, și nicidecum în promisiunile electorale din timpul campaniei, și anume crearea unui nou model economic, bazat pe surse sustenabile de creștere, și anume pe investiții. Dacă prim-ministrul Boc alocase 5% din PIB investițiilor, USL încă „acordă” timp pentru perdele de fum, pentru măsuri populiste sau măsuri cu efecte scontate pe termen scurt, fără să fie interesați de măsuri de atragere a investitorilor și de susținere a firmelor care-și desfășoară activitatea pe teritoriul țării pentru declararea profiturilor reale și pentru încasări pe profit mai mari. Din nefericire, măsurile luate de USL continuă să „încurajeze” economia subterană.
Cât despre fondurile europene, o măsură „ieftină” pentru stat în vederea creării locurilor de muncă și a creșterii încasărilor la bugetul de stat, România se află pe ultima poziție în ceea ce înseamnă absorbția acestor fonduri. Așadar, România a atins până la sfârșitul lunii mai o rată de absorbție de 15,18%, ministrul fondurilor europene manifestându-și entuzismul de a veghea la creșterea ratei de absorbție la sfârșitul anului până la 25%.
În fapt, entuziasmul guvernanților noștri că țara merge pe traiectoria corectă a unei Românii a relansării economice și a „păcii sociale” pentru cetățeni se bazează doar pe „realitățile” viitorului, pe dorințe și calcule care observăm că, de cele mai multe ori, nu-și găsesc echivalentul în realitățile socioeconomice ale țării noastre.
„Și săraci, și bolnavi, și fără pretenții – așa ne vrea Guvernul Ponta”
România este țară membră a Fondului Monetar Internațional (FMI) începând cu anul 1972, aceasta utilizând resursele FMI ca suport financiar pentru ducerea la îndeplinire a diverselor programe economice ale Guvernului.
Obiectivele principale ale FMI constau în promovarea unei economii mondiale sănătoase, respectiv promovarea cooperării monetare internaționale și a stabilității valutare, stimularea creșterii economice, asigurarea unui nivel înalt de ocupare a forței de muncă, precum și acordarea de asistență financiară temporară pentru țările care întâmpină dificultăți de balanță de plăți.
De-a lungul timpului, în calitatea sa de țară membră, România s-a bucurat de asistență tehnică în domenii diferite, incluzând aici politica monetară și organizarea băncii centrale, supravegherea și reglementarea bancară și statistică.
Conform acordului încheiat de România cu FMI la data de 24 martie 2009, în schimbul sumei acordate cu titlu de împrumut, România avea să fie condiționată de ducerea la îndeplinire a unor obiective economice precise, fiind vizată, în principal, reducerea deficitului bugetar.
Din nefericire însă Guvernul Ponta adaugă cu nerușinare la lista lungă a erorilor de guvernare comise eșecul înregistrat în ceea ce privește finalizarea acordului încheiat de România cu FMI. Așadar, Guvernul a ratat mai mult de jumătate dintre angajamentele asumate în cadrul procedurii de negociere cu FMI. Conform scrisorii de intenție transmise de Guvern către FMI, Guvernul Ponta a realizat jalnica performanță de a îndeplini doar două dintre cele cinci criterii de performanță cantitative și, în același timp, două dintre cele cinci ținte indicative stabilite pentru finele lunii decembrie 2012. Conform informațiilor documentului, au fost tratate cu superficialitate – drept urmare ratate în mod vădit – criteriul de performanță privind activele externe nete ale Băncii Naționale a României, cel privind soldul bugetului general consolidat și cel privind arieratele bugetului de stat, arieratele autorităților locale și arieratele întreprinderilor de stat.
Finalizarea acordului este însă condiționată de precondiția achitării arieratelor de către autoritățile locale, precum și de privatizarea CFR Marfă, operațiune de vânzare care nu a fost încheiată până la acest moment. Gravitatea acestui eșec este cu atât mai mare cu cât achitarea
arieratelor de către autoritățile locale a fost și este un angajament asumat în mod constant de România în negocierile cu FMI și niciodată respectat.
Guvernul Ponta încearcă să ascundă în cel mai iresponsabil mod gravitatea eșecului acordului cu FMI, împingându-și membrii să facă declarații publice menite să liniștească poporul român, asigurându-l totodată că va depune toate eforturile în vederea solicitării către FMI a încheierii unui nou acord, chiar în această vară.
În condițiile în care la data de 30 iunie acordul cu FMI ajunge la termen, în condițiile în care actualmente România este înglodată în datorii și nu există nicio șansă ca până la această dată să îndreptăm pași pe care ar fi trebuit să îi parcurgem treptat, calculat, în așa fel încât să ne îndeplinim obligațiile contractuale, posibila retragere a FMI din România poate să însemne declanșarea unei crize financiare de proporții, analiștii economici fiind de părere că, în lipsa unui acord cu FMI, împrumuturile Guvernului vor fi mai scumpe, iar leul și-ar putea pierde din valoare în mod considerabil. De asemenea, lipsa de disponibilitate a FMI privind încheierea unui nou acord cu România ar putea genera un puternic sistem de alarmă și panică în rândul investitorilor străini, al căror număr s-a diminuat chiar și așa în mod îngrijorător. Un eventual refuz al FMI privind încheierea unui nou acord ar da undă verde autorităților de la București în adoptarea unor măsuri neavenite, neinspirate, care ar putea provoca adevărate catastrofre economice, cel mai probabil măsuri populiste, care s-ar răsfrânge în mod tragic asupra cetățenilor români.
Ca și când problema posibilei dispariții a FMI din cadrul economiei țării noastre nu ar genera suficientă bătaie de cap, aflăm, de data aceasta cu stupoare, că Guvernul Ponta a stabilit că există și un preț al sănătății poporului român. Astfel, în memorandumul trimis de către Guvern Comisiei Europene, acesta statuează că o eventuală modificare a directivei care reglementează produsele de tutun, în speță clauza care ar interzice țigările de tip slim, a celor mentolate, dar și a creșterii dimensiunii și suprafeței pe care sunt plasate avertismentele privind pericolul fumatului, ar avea un impact negativ asupra bugetului de stat și, culmea, asupra veniturilor Ministerului Sănătății.
Acest raționament de ordin economic însă nu este deloc înclinat în favoarea sănătății poporului, cu atât mai mult cu cât în ultimii 10 ani numărul cazurilor de cancer la plămâni cauzat de fumat s-a dublat. Cu aceeași nepăsare cu care ne-am obișnuit deja, cu o aroganță de nestăvilit, Guvernul Ponta lovește din nou poporul acestei țări, considerând că banii adunați la buget sunt mai importanți decât sănătatea poporului.
Încă o dată, Guvernul Ponta demonstrează că își dorește cu ardoare plasarea României pe o direcție absolut contrară curentului mondial. Astfel, știm cu toții că marea majoritate a statelor încearcă, cu orice preț, prin diferite metode de natură să stimuleze populația în adoptarea unui stil de viață sănătos, să-și convingă cetățenii să renunțe la acest viciu, primul motiv fiind sănătatea, care are prioritate și căreia nu-i poți fixa un preț, un al doilea motiv fiind evitarea costurilor exorbitante în tratarea bolilor și afecțiunilor provocate de fumat.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.