Adrian Alin Petrache

„Nevoia combaterii violenței în școli”

Violența umană este, fără îndoială, una dintre temele recurente ale societății contemporane, având un impact puternic asupra actului educațional desfășurat într-un cadru instituționalizat.

Dacă în trecut școala era un spațiu social autonom, în prezent aceasta nu mai este nici pe departe o entitate izolată, necorelată cu dinamica socială și neafectată de conflictele și dificultățile cu care se confruntă societatea, în general. Școala este parte integrantă a comunității largi, iar problemele cu care se confruntă ca instituție și mediu de formare a tinerilor privesc întreaga societate.

Din nefericire, în ultimii ani, mass-media a acordat din ce în ce mai multă atenție violenței, contribuind astfel la întreținerea, creșterea și stimularea violenței în mediul școlar. În consecință, violența școlară este prezentă în peste 75% din școlile din România.

Atunci când se vorbește despre violența în școală, se consideră drept surse favorizante, pe de-o parte, factorii exteriori ai școlii (mediul familial, mediul social), iar, pe de altă parte, factori ce țin de individ, de personalitatea lui.

În sistemul educațional actual, libertatea individuală este greșit înțeleasă atât de către elevi, cât și de către profesori și părinți. Aceasta nu a avut ca efect micșorarea gradului de violență în școală, ci, dimpotrivă, pe fondul acestei libertăți greșit înțelese și exprimate, școala poate reprezenta o sursă a unor forme de violență. Dacă anterior violența școlară nu se manifesta decât ocazional, între elevi sau dinspre cadrul didactic spre elev, acum remarcăm o violență sporită de la an la an, atât între elevi, cât și dinspre elevi spre cadrele didactice.

În mediul școlar, tipurile specifice de violență sunt:

– violența fizică, concretizată prin lovirea elevilor, vătămarea fizică a acestora, deposedarea prin forță de bunuri;

– violența economică (materială), ce se răsfrânge asupra obiectelor din jur, asupra mobilierului școlar și a bunurilor altor persoane;

– violența psihică, ce are ca efect formarea complexelor de inferioritate la persoana agresată și se manifestă prin verbalizare, atitudini de respingere, izolare.

Pe de altă parte, comportamentele violente din incinta școlii se manifestă și după programul școlar, în spațiul din imediata vecinătate a școlii, fenomen care afectează profund sentimentul de securitate pe care îl au elevii în spațiul școlar.

Interacțiunea individ-mediu școlar are o mare importanță în demersul educativ, iar mediul școlar trebuie să ofere toate condițiile necesare bunei desfășurări a activității didactice, astfel încât ambianța educațională din cadrul școlii să fie propice dezvoltării elevilor.

Pentru a evita evoluția și perpetuarea violenței în mediul școlar este necesar, în primul rând, să acordăm o atenție sporită violenței școlare prin elaborarea unor strategii coerente de prevenire și intervenție care să fie fundamentate pe diagnoza situației existente și să fie incluse în planul de dezvoltare instituțională.