Eleonora Carmen Hărău

„Nevoia de consecvență, onestitate și inteligență anticipativă în politică”

În ultima vreme, noi, politicienii, am fost chemați să gestionăm două teme de interes național, care, mutându-se în stradă, produc o radicalizare a opiniilor pro și contra. Societatea se găsește împărțită între grupul pro exploatare Roșia Montană și cel contra exploatare Roșia Montană. Ca și când n-ar fi fost destul, moartea tragică a lui Ionuț Anghel, un băiețel sfâșiat de câinii fără stăpân lăsați liberi pe străzile Bucureștiului, a presat Legislativul să ia o atitudine asumată politic public de către fiecare membru în parte, în timp ce în stradă se confruntă, din fericire pașnic, iubitorii de câini și iubitorii de ordine. În acest context, am tras niște concluzii pe care doresc să le împărtășesc public, în speranța că vor fi de o oarecare utilitate.

Din punctul meu de vedere, subsumat punctului de vedere liberal, este de necontestat faptul că noi, liberalii, am dat o dovadă de consecvență electorală. USL s-a declarat împotriva Proiectului Roșia Montană înainte de a ajunge la putere. Trebuie să învățăm cu toții, noi, cei din clasa politică, dar și electoratul, că promisiunile din campanie nu trebuie să rămână vorbe în vânt. Atunci nici absenteismul la vot nu ar mai fi atât de mare și nici reținerea unor oameni onești de a face pasul spre politică n-ar mai exista, spre beneficiul tuturor.

Noi, liberalii, nu am exclus exploatarea aurului în sine, dar nu susținem acest proiect legislativ. El este o colecție de facilități acordate de statul român companiei RMGC, printr-o înșiruire de excepții de la legislația europeană și românească, și nu compensează, în niciun caz, pericolele pe care exploatarea aurului cu această tehnologie le prezintă pentru întreaga zonă.

Pe de altă parte, lejeritatea cu care oameni importanți în stat aruncă acuzații grave la adresa adversarilor politici, fără a considera normal să furnizeze dovezi, este de natură să dinamiteze încrederea pe care populația o are în întreaga clasă politică. Aparența care s-a creat în legătură cu Proiectul Roșia Montană este aceea că politicienii aflați la putere au tentația de a demara acest proiect din interese oculte, personale sau de grup restrâns, care nu au nimic de a face cu interesul național. Iată premisa ratării unui proiect economic care, îndată ce va fi așezat pe baze certe de satisfacere a intereselor României, în prezent și în perspectivă, ar putea contribui la îmbunătățirea vieții românilor!

Remarc cu satisfacție faptul că președintele Crin Antonescu nu s-a „aruncat” în astfel de polemici descalificante și hazardate, care, iată, se pot întoarce împotrivă, ca în cazul schimbului de replici Ponta–Băsescu.

Cazul Roșia Montană ar trebui studiat în cursurile de politologie în viitor, ca o lecție despre costurile la care sunt supuși politicienii, ca persoane și ca partide, dar, din păcate, și națiunile pe care le conduc, atunci când actul politic este lipsit de onestitate, consecvență și inteligență anticipativă.