Elena Cătălina Ștefănescu

„Nevoia suplimentării ariei curriculare cu elemente de educație nonformală”

Sistemul educațional românesc este unul învechit, neadaptat la normele europene și la piața muncii. De aceea, este nevoie ca reglementările din acest domeniu să se îndrepte spre adoptarea de soluții creative și adaptate la nevoile societății românești.

Nu trebuie să așteptăm luna iulie în care se afișează rezultatele la bacalaureat pentru a vorbi deschis despre tarele sistemului sau să cerem ajutor din partea specialiștilor pentru a oferi expertiză asupra problemei de fond cu care se confruntă sistemul educațional – aria curriculară care nu mai răspunde nevoilor educaționale. În secolul XXI, în anul 2013, obiectivele educaționale trebuie să se raporteze la tehnologizarea întregii societăți, în general, și la tehnologizarea muncii, în particular.

De aceea, consider că este important să ne aplecăm asupra metodelor inovatoare care vin din zona educației nonformale. Ultimii ani au adus în atenția specialiștilor din domeniul educațional elementele nonformale de învățare. La nivelul comisiei europene s-au elaborat studii și reglementări pentru validarea metodelor nonformale de învățare. România trebuie să se ralieze acestor eforturi și să ofere oportunitatea unui proces de învățare continuu.

O soluție pentru popularizarea și promovarea acestor metode poate fi introducerea de activități de învățare nonformală în aria curriculară din învățământul preuniversitar. Modalitatea în care sunt livrate anumite materii poate fi adaptată în așa fel încât să cuprindă elemente de educație nonformală. Aceste elemente au un rol important, acela de a facilita învățarea în ritm propriu, adaptarea informațiilor la nevoile comunității, grupului sau individului, stabilirea de obiective clare de învățare, măsurabile, încadrare în timp, specifice și relevante.

Aș vrea să închei prin a-mi exprima susținerea necondiționată față de eforturile de înnoire și de adaptare a ariei curriculare la standardele europene de cea mai înaltă calitate. Rămân ferm convinsă că reformarea sistemului educațional este posibilă doar prin măsuri curajoase, agreate de toate părțile interesate de procesul de schimbare a școlii românești. Adaptarea la realitățile pieței muncii se poate face doar printr-o abordare bazată nu numai pe dobândirea de cunoștințe, ci și prin acumularea de experiență, abilități și atitudini.