Monitorul Oficial·Partea II·Camera Deputaților·22 martie 2016
Comemorativ · adoptat
Tudor Barbu
Păstrarea unui moment de reculegere în memoria victimelor atacului terorist de la Bruxelles
Discurs
Nici pro, nici contra.
El este prevăzut în legile române ca fiind o doctrină de neabordat și ilegală, precum altele.
Aici nu discutăm despre antisemitism. Discutăm despre viitoarea conducere a unei instituții care lucrează sub control parlamentar, numită Societatea Română de Televiziune, Calea Dorobanților 191, București.
Faptul că o propunere a stârnit un dialog public este benefic, deși unii cred că este o vendetă politică. Nu, nu este o vendetă politică, pentru că niște oameni de cultură, de o parte și de alta a unei pseudobaricade – și-mi asum fiecare silabă: pseudobaricade –, au făcut din candidatura respectivă un motiv de gâlceavă politică, și nu numai, internă, și nu numai, malefică, și nu numai. Și m-ați întrebat ce-i dincolo de malefic. Da, vă spun. Este vorba de o piatră pe care o putem sau nu o putem pune la edificiul antinațional. Și antinațional avem voie să pronunțăm de la microfonul ăsta. Antisemitism, nu!
Vreau să vă rog să nu cădeți, cei care știți – și mulți dintre dumneavoastră știți ce înseamnă consiliul de administrație al unei televiziuni sau al unui radio public –, să nu cădeți în capcana pe care unii ne-o întind, cu multă dibăcie, de a discuta despre altceva decât despre cei care vor reprezenta atât spectrul politic, cât și societatea civilă în conducerea Televiziunii Române.
Și termin prin a vă spune două fraze, doamnelor și domnilor senatori și deputați: pudibonderia asta pe care noi o afișăm, parlamentarii, nu are fundament, doamnelor și domnilor, pentru că timp de douăzeci și ceva de ani, douăzeci și ceva de ani... – și v-o spune unul care a fost și muncitor necalificat în Televiziunea Română, și membru în Consiliul de administrație al aceleași instituții –, pudibonderia asta este de doi bani. De ce? Pentru că Parlamentul, în înțelepciunea lui, a uitat de instituția SRTV și nici nu știu ce an, 2010, 2012..., vom discuta acum ceea ce legea ne obliga să discutăm în anul imediat următor, adică raportul de activitate al acestei instituții.
Păi nu ne-am bătut noi joc de SRTV, dacă nu le-am luat în discuție nici măcar raportul de activitate? Nu ne-am bătut noi joc de SRTV în momentul în care nu ne-am uitat ce fac și au ajuns în faliment nedeclarat? Nu ne-am bătut noi, Parlamentul, joc de ei în momentul în care s-a spus, cu subiect și predicat, că în Televiziunea Română se fură și Parlamentul, în 2007, n-a luat nicio atitudine...?
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.