Dan Horațiu Buzatu

Niciodată în cei trei ani de când activez în calitate de deputat nu am comentat o decizie a vreunei instanțe judecătorești, cu atât mai puțin o decizie a Curții Constituționale, chiar dacă în unele situații balanța judecății acestei instanțe supreme nu a avut talerele la același nivel.

Ultima decizie a Curții, cea referitoare la legea de organizare și funcționare a C.N.S.A.S., ridică însă numeroase semne de întrebare și sunt de acord cu cei care, în manifestările publice din prima duminică a lunii februarie, au utilizat expresii gen „restaurație” sau „contrarevoluție”, pentru că, în esență, la aceasta se reduce o decizie pe care eu o consider mai mult decât scandaloasă.

Primul mare semn de întrebare care planează asupra deciziei de săptămâna trecută se referă la modul în care au deliberat judecătorii Curții. În alte situații, ultima, în prima jumătate a anului 2007, când pe rolul Curții s-au aflat sesizări privind neconstituționalitatea mai multor articole din Legea de organizare și funcționare a C.N.S.A.S., aceiași judecători au respins excepțiile de neconstituționalitate.

Mă întreb: dacă în martie 2007 sau în 2006, în 2004 ș.a.m.d., legea era constituțională, de ce acum nu mai este? Pentru a nu fi considerat tendențios, mă refer doar la articolele originale ale legii, nu și la modificările ulterioare.

Al doilea mare semn de întrebare îl reprezintă decizia în sine. Excepțiile ridicate de către apărătorul domnului Dan Voiculescu se refereau la unele articole, în timp ce judecătorii Curții, depășindu-și nepermis atribuțiile, au declarat legea, integral, neconstituțională. Suntem în fața unei erori judiciare fără precedent, la cel mai înalt nivel.

Citind cu atenție excepțiile de neconstituționalitate ridicate, recunosc că în trei, maximum patru situații – la nivel de alineate ale unor articole – există unele erori, dar dacă le privesc prin ochiul parlamentarului, adică al celui care este obișnuit cu legislația, constat că este vorba de erori nu atât de natură constituțională, cât de natură tehnică. Chiar dacă nu sunt jurist de profesie, nu pot să nu constat că judecătorii Curții au tratat ca fiind neconstituționale unele aspecte care, în niciun caz, nu se abat de la litera legii fundamentale.

În primul rând, judecătorii Curții au decis că C.N.S.A.S. nu se poate afla în subordinea Parlamentului, pentru că „instituția nu este nominalizată în Constituție”. Este o eroare evidentă, pentru că art. 65 din Constituție enumeră unele instituții ale căror conduceri se votează în ședințele comune ale celor două Camere, iar la alineatul k) menționează: „îndeplinirea altor atribuții care, potrivit Constituției sau regulamentului, se exercită în ședință comună”. Or, în Regulamentul ședințelor comune, la punctul 21 al art. 1 se menționează negru pe alb: „efectuarea altor numiri în funcții care, potrivit legii, intră în competența Parlamentului”. Or, aici se află sediul materiei controlului parlamentar în ceea ce privește C.N.S.A.S. Altfel spus, nici urmă de neconstituționalitate.