Angel Tîlvăr

Nicolae Iorga: „Un popor care nu-și cunoaște cultura este ca un copil care nu-și cunoaște părinții!”

Am salutat cu bucurie inaugurarea noului sediu al Bibliotecii Naționale a României. Am considerat evenimentul un semn de normalitate, într-o perioadă în care se citește din ce în ce mai puțin și se discută despre cultură din ce în ce mai rar. Lucrurile nu stau tocmai încurajator în ceea ce privește BNR, în ciuda eforturilor noilor guvernanți, motiv pentru care am simțit nevoia ca, și prin acest comunicat de presă, să contribui la buna funcționare a bibliotecii simbol al României.

Biblioteca Națională a României este păstrătoarea memoriei scrise a acestui popor. Este unica instituție la acest nivel care oferă acces gratuit cetățenilor români, precum și celor străini interesați de cultura și civilizația românească la patrimoniul cultural al țării noastre.

Ea beneficiază acum de o clădire pe măsura menirii pe care o are. Personalul de care dispune însă este grav afectat de criză, cu un număr insuficient pentru funcționarea în această clădire. Legea bibliotecilor prevede un număr de 995 de angajați. În prezent lucrează doar 25%.

Se fac eforturi uriașe pentru asigurarea unor servicii și a unui program de funcționare minime pentru public. Angajații lucrează frecvent câte 10 ore, fără a fi plătiți suplimentar și fără a putea să-și ia recuperări.

În trei luni de zile, s-au înscris peste 10.000 de cititori, iar aceste înscrieri au fost operate de un singur om.

La Centrul Național ISBN, ISSN un singur om se ocupă de 5.600 de edituri.

Există doar doi portari pe tură pentru pază și patru îngrijitoare care asigură paza și curățenia pentru întreaga clădire care are peste 70.000 m[2] utili.

Publicul, din ce în ce mai numeros, cu preponderență tânăr, solicită prelungirea programului sălilor de lectură și deschiderea bibliotecii sâmbăta și duminica – program de lucru normal pentru oricare bibliotecă națională, de altfel.

Acest lucru este imposibil, în condițiile în care personalul actual din depozite reprezintă doar 10% din necesar.

Au fost puse pe raft doar 25% din totalul cărților disponibile pentru public.

Pentru a asigura funcționarea a 6 săli, 5 zile pe săptămână, 8 ore pe zi (luni-vineri, între orele 10:00 și 18:00), a fost necesară susținerea prin folosirea personalului din toate celelalte departamente ale bibliotecii, fapt care are drept consecință blocarea altor activități, la fel de importante, ale bibliotecii.

Cu toate eforturile depuse de bibliotecare, cartea ajunge la public cu 7 luni întârziere.

Față de această situație dramatică, consider că a venit momentul să acționăm în favoarea susținerii plenare a Bibliotecii Naționale a României. Sunt sigur că, atât în plan parlamentar, cât și în plan guvernamental, se vor găsi soluții de sprijinire pentru o instituție care, atât prin importanța ei socială, cât și prin valoarea profesională a celor care o servesc, merită orice efort.