Ioan Tămâian

„Nivelul de trai din România este mult sub media Europei” Ca urmare a scumpirii carburanților, care duce și la scumpirea inerentă a alimentelor, România mai coboară câteva locuri în ceea ce privește nivelul de trai al populației în topul țărilor Comunității Europene.

Punctual, se poate cuantifica în cifre faptul că, în România, conform datelor prezentate de site-ul de călătorii și informații travelnotes.ro, un litru de benzină costă echivalentul a 1,28 euro/litru, iar în Germania prețul este de 1,56 euro/litru, în Ungaria 1,32 euro/litru, în Polonia 1,26 euro/litru și în Bulgaria de 1,27 euro/litru. Asta, în condițiile în care salariul mediu net în țările Europei îl depășește cu foarte mult pe cel al românului de rând. Astfel, conform Ziarului Financiar, salariile medii nete în Europa sunt calculate statistic în dolari, iar raportat la cursul de schimb mediu euro/dolar de 0,72, în Germania venitul mediu net este de 2.062 euro, în Ungaria, 452 euro, în Polonia, 605 euro, în Bulgaria de 298 euro. În România, salariul mediu net se situează la nivelul de aproximativ 341 euro, cuantum care ne situează, după statistica gândul.info, pe locul șase în topul țărilor europene cu cel mai mic salariu mediu, după Albania, Bulgaria și Macedonia.

După studiul tuturor acestor date, ne întrebăm de ce țara noastră se situează atât de jos în topul țărilor europene în ceea ce privește nivelul de trai și de ce s-a ajuns în această situație.

În toate discuțiile politice se pune problema alinierii României la prețurile Comunității Europene. Prețul alimentelor de bază este situat, la paritatea leu/euro, la nivelul țărilor europene dezvoltate, dar nu s-a pus problema alinierii sau măcar a apropierii venitului mediu al cetățeanului român de venitul unui cetățean italian, francez sau măcar de venitul unui cetățean din spațiul estic al Comunității, cum sunt cetățenii polonezi.

Personal, cred că se impune o acordare a unei atenții deosebite față de resursele naturale ale țării, care ar putea fi utilizate nu în detrimentul sau spre păgubirea statului român, ci pentru o redresare a economiei românești. Este deosebit de important să ne îndreptăm atenția spre legislația din domeniul minelor și al exploatărilor resurselor, pentru ca în viitor statul să nu mai fie nevoit să apeleze la împrumuturi externe, care apoi vor condiționa și vor împiedica dezvoltarea economică a țării.

Un exemplu care ar putea fi luat în calcul în sensul dezvoltării economice este cel al exploatării de la Roșia Montană, care ar putea fi pusă în valoare în plan intern, prin folosirea resurselor de aur și argint în scopul prelucrării interne. Astfel, produsele finite ar putea fi valorificate chiar printr-o bursă a metalelor prețioase, România putând concura pe piața tranzacțiilor cu metale prețioase. Este păcat ca acestea să fie valorificate ca o materie primă, aparent cu un interes scăzut, de către societățile exploatatoare străine, statul având o cotă de participare și o redevență minimă în raport cu valoarea reală a zăcămintelor.