Viorel Palașcă

„Nokia și alți investitori pleacă. Guvernul Boc de ce rămâne?”

Plecarea companiei Nokia din România, a șaptea mare companie din România în clasamentul cifrelor de afaceri pentru anul 2010, cu o valoare de 6,76 miliarde lei, a încins spiritele săptămâna trecută. Luat prin surprindere de decizia conducerii companiei finlandeze, Guvernul a mimat o ședință de urgență la finalul căreia, doamna Vass, consilier al primministrului, se certa cu jurnaliștii cerându-le să nu politizeze subiectul și să primească ca atare vestea ce derivă dintr-un calcul rece, managerial al celor de la Nokia.

Ne-am fi așteptat cu toții ca această veste să ne fie transmisă de însuși premierul Boc, care, pe vremea când era primar al Clujului, se mândrea nevoie mare cu această investiție, imaginându-și deja cum vor răsări în parcul industrial de la Jucu fabrici și uzine „și nu vedea dezvoltânduse numai fabrici, ci și propria carieră” după cum titra ziarul german Frankfurter Allgemeine Zeitung, în mai 2009. Atunci era primar, acum e premier.

Despre cariera politică a domnului Boc nu merită să comentez, însă despre trendul investițiilor în România ultimilor ani, da. Investitorii nu s-au înghesuit în parcul industrial de la Jucu, de când domnul Boc e premier, cum de altfel nu s-au înghesuit niciunde în țară. Din contră, au fost puși pe fugă de politica fiscală dezastruoasă promovată de actualul Guvern – costuri mai mari cu forța de muncă prin creșterea CAS-ului, creșterea TVA-ului etc.

Cum să nu politizăm subiectul când deciziile privind politicile fiscale în orice țară sunt luate de Guvern, acolo unde există Guvern responsabil, pentru că la noi Guvernul Boc are alte preocupări, care toate coincid cu ale domnului președinte Băsescu – regionalizare, comasarea alegerilor, modificarea Constituției, tăierea subvențiilor la căldură, votul prin corespondență etc.?

De doi ani încoace prăbușirea investițiilor străine în România nu mai îngrijorează pe nimeni din acest Guvern. Poate doar la nivel declarativ, când ni se spune că vor pleca și alții. „E un fenomen la care trebuie să ne așteptăm”, ne-a liniștit președintele Traian Băsescu. Așa cum ne resemnăm în fața unui dezastru natural, care e tot un fenomen, tot așa ar trebui să procedăm și în situația de față. Este revoltător cum actualii guvernanți își ascund incompetența în spatele crizei globale și abandonează economia acestei țări pentru interese mărunte și meschine, totul pentru a se menține la putere și după 2012.

Fenomenul însă este unul curios. Ne resemnăm în fața plecării Nokia și a altora care vor urma, iar, pe de altă parte, președintele Traian Băsescu face lobby puternic pentru proiectul de la Roșia Montană, invocând birocrația excesivă care blochează investiția și punând presiune pe autorități să avizeze favorabil proiectul. Ipocrizie, interese financiare, populism? Cum se poate caracteriza această duplicitate a puterii actuale?