Eugen Constantin Uricec

„Normalizarea salarizării în companiile de stat”

Pe bună dreptate, presa și opinia publică din România au vuit săptămâna trecută, atunci când Guvernul României a avut curajul să facă public și să își asume rezolvarea altei situații injuste din România, și anume nivelul colosal al salariilor directorilor din companiile aflate în proprietatea statului român. Mulți ani de zile am tot auzit „cântecul vesel despre salariile nesimțite din sistemul public”, însă declarațiile politice au rămas simple declarații, iar șefii acestor companii au continuat să trăiască liniștiți și să încaseze 15 mii, 12 mii sau 10 mii de euro lunar.

Personal, nu aș avea prea multe obiecții față de un director de companie publică ce are un salariu mare, însă acesta să fie rezultatul unor performanțe remarcabile, clare, obiective, comensurabile: creșterea cifrei de afaceri a companiei, creșterea profiturilor, a competitivității sau a creșterii salariilor pe ramură.

Cum știm cu toții, niciunul dintre criteriile de performanță de mai sus nu este îndeplinit de niciuna dintre companiile în care salariile îi făceau invidioși și pe cei mai mulți directori de bănci din sistemul privat. Sfidând criza economică, sfidând situația grea cu care se confruntă angajații, sfidând lipsa totală de performanță a propriilor companii, directorii și membrii consiliilor de administrație și-au stabilit după bunulplac salarii necuvenite în raport cu performanțele lor.

Ordonanța Guvernului adoptată săptămâna trecută face primul pas către o reinstaurare a echilibrului și bunului-simț în sistemul de salarizare din aceste companii, plafonând nivelul salarial al directorilor la cel mult de șase ori nivelul salariului mediu pe ramura din care compania face parte.

Cu toate acestea, vreau să atrag atenția că, prin diminuarea nivelului indemnizației de conducere, șefii acestor companii nu vor fi exonerați de obligația îndeplinirii unor criterii certe de performanță pentru companiile pe care le conduc! Plafonarea nu trebuie să fie sinonimă cu „nu mai trebuie să muncesc pentru că Guvernul mi-a tăiat din leafa grasă!”. Nu! Nicidecum! Trebuie să fie doar semnalul clar că „așa nu se mai poate!”. Adică salarii uriașe fără pic de performanță.

În plus, cred că bunele intenții ale Guvernului Ponta vor trebui completate, atunci când ordonanța va ajunge la Parlament și va parcurge procesul normal de transpunere în lege, cu stabilirea unor criterii stricte de performanță pentru încasarea indemnizației de conducere, acest lucru pentru că sunt în continuare șefi de companii cu capital de stat care nu au depus niciun efort pentru eficientizarea companiilor lor. Aceștia nu merită nici măcar un leu, ci chiar trebuie revocați din funcțiile lor.

Nu îmbrățișez ideea că o companie de stat nu poate fi profitabilă și competitivă. Avem sute de exemple de companii extrem de performante în Uniunea Europeană și avem zeci de exemple chiar în România. Așadar, se poate!