Florin Aurelian Popescu

„Noul Cod al insolvenței sau cum Guvernul USL pune cruce șanselor de redresare a societăților aflate în insolvență și călușul în gura presei potrivnice”

Guvernul USL a promis, în campania electorală, crearea a peste un milion de locuri de muncă și creșterea nivelului de trai al românilor. Că aceste promisiuni s-au dovedit a fi doar vorbe aruncate spre amăgirea electoratului o știm cu toții, iar actualul Guvern nu încetează să confirme acest aspect negativ prin măsurile pe care, cu rea-credință, le adoptă.

Astfel, la mai bine de un an de guvernare USL, în România nivelul de trai scade în fiecare zi, locurile de muncă sunt tot mai puține, iar micii întreprinzători rezistă din ce în ce mai greu în fața taxelor împovărătoare impuse de Guvern.

Considerând că toate acestea nu sunt de ajuns, Guvernul USL a adoptat, la 2 octombrie 2013, Ordonanța de urgență nr. 91 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 620 din 4 octombrie 2013.

Cu toate că în expunerea de motive a ordonanței amintite s-a dorit ca aceasta să constituie „o măsură rapidă pentru crearea premiselor legislative și administrative care să conducă la creșterea eficienței operatorilor economici, la creșterea siguranței circuitului economic și a atractivității investiționale a pieței românești”, în fapt, această nouă reglementare în domeniul insolvenței are drept efect desființarea șanselor societăților comerciale de a se reorganiza prin intermediul procedurii insolvenței și le condamnă la faliment.

O primă deficiență pe care o putem observa la actuala reglementare constă în chiar modul de adoptare. Astfel, Executivul a înțeles să reglementeze acest domeniu extrem de important și cu impact semnificativ asupra direcțiilor de dezvoltare economică a României printr-o ordonanță de urgență, și nu ca proiect de lege ce urma să fie supus dezbaterii parlamentare și avizelor de rigoare.

Având în vedere că art. 38 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 prevede că „plenul Consiliului Superior al Magistraturii avizează proiectele de acte normative ce privesc activitatea autorității judecătorești” și că domeniul privind procedura de insolvență privește activitatea autorității judecătorești, prin acest mod de reglementare, Guvernul a evitat astfel posibilitatea avizării negative a Consiliului Superior al Magistraturii. Consider nepotrivită atitudinea Executivului de a reglementa un domeniu ce intră în sfera activităților desfășurate de autoritatea judecătorească, fără consultarea și avizarea organismului reprezentativ al acestei autorități.

O altă deficiență în reglementarea Guvernului privind insolvența o constituie inserarea unor măsuri de protecție a debitorilor, fapt ce echivalează cu favorizarea drepturilor acestora în dauna drepturilor creditorilor. Din punctul meu de vedere, drepturile creditorilor nu sunt cu nimic mai prejos în comparație cu drepturile debitorilor.