Laurențiu Nistor

„Noul Cod penal trebuie puricat mai atent!”

Una dintre multele moșteniri otrăvite rămase de la guvernările portocalii este noul Cod penal. Regăsim aici, e drept, și multe noutăți, impuse de legislația europeană, dar și multe dintre mentalitățile băsiste scrise pe furiș ca literă de lege. Băsiștii, crezându-se eternizați la putere, au reușit astfel să-și vadă un vis împlinit, strecurând în noul cod un mod „legal” de a băga pumnul în gura presei. Ba chiar și-au asumat răspunderea pe Codul penal, de parcă s-ar fi aplicat doar băsiștilor, nu întregii țări!

Aș dori să mă refer aici doar la un singur exemplu, articolul 276 – Presiuni asupra justiției. Citez: „Fapta persoanei care, pe durata unei proceduri judiciare în curs, face declarații publice nereale referitoare la săvârșirea de către judecător sau de organele de urmărire penală a unei infracțiuni sau a unei abateri disciplinare grave legate de instrumentarea respectivei cauze, în scopul de a le influența sau intimida, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.” Păi, cine stabilește dacă declarațiile sunt nereale? Tot procurorii și judecătorii, adică exact cei care vor să își țină erorile și abuzurile secrete, iar când acestea sunt revelate, sar în sus că se fac presiuni asupra justiției și că li se afectează independența!

În primul rând, acest articol este profund anticonstituțional, iar Avocatul Poporului își va face o datorie de onoare din a-l ataca. Așa că e mai bine și mai ușor dacă vom corecta noi singuri acest articol decât să fim obligați de Curtea Constituțională să o facem.

În al doilea rând, articolul încalcă dreptul fundamental al cetățeanului la informare și la libera exprimare – iar normele europene sunt foarte clare în acest sens – și, întrucât CEDO a avut destule cazuri judecate pe această temă, riscăm ca, după ce că nu ne ajung banii pentru a ne face programul economic, să plătim iarăși milioane multe de euro drept despăgubiri ordonate de către instanțele europene.

În al treilea rând, definiția presiunii asupra justiției este nu numai tendențioasă, dar și eronată, inclusiv ca logică. Presiunea asupra unui judecător ori asupra unui procuror nu poate fi făcută de un om de rând ori de către un ziarist, ci doar de către oamenii cu funcții care ar putea să îi producă neplăceri respectivului magistrat. Ziaristul poate doar comenta, dar dacă nu se iau și măsuri împotriva magistratului care abuzează, cu ce este acesta deranjat? Nu poate un vânzător de ceapă, un contabil la APACA, un inginer la metrou ori un ziarist care scrie de rău despre judecătorul X să-i producă acestuia o intimidare ori influențare, ca, de exemplu, să bage la închisoare un nevinovat!

Nici procurorii, nici judecătorii nu sunt și nu trebuie să fie nici mimoze pudice, nici cu nervii în pioneze, ci trebuie să aibă un psihic robust, pentru că altfel mor nevinovați oamenii în închisori! Și poate că n-ar fi rău dacă, după un anumit număr de ani de meserie, să zicem 10, atât procurorii, cât și judecătorii să fie supuși anual unor teste de rezistență la stres, ca și unor teste psihologice. În plus, dacă te enervează un ziarist sau vreun moderator TV, nu mai citești ziarul respectiv sau pui mâna pe telecomandă și muți de la Antena 3 la Animal Planet! Când judeci o cauză, nu scrie în proceduri să stai călare pe televizor și ziare, să vezi ce zice massmedia, trebuie să stai doar cu nasul în dosar, să evaluezi probele și-atât! Nu așa se spune, că justiția-i legată la ochi? Oare de ce?