Ioan Oltean

„Noul Cod rutier, un bumerang cu efect «mortal»” Înainte de a fi suprarestrictivă, orice lege ar trebui să fie preventivă. Sigur că „unde-i lege, nu-i tocmeală”, dar de aici și până la a secătui bugetul unei întregi familii pentru greșeala din trafic a unui singur membru al acesteia e cale lungă.

De ce spun asta? Pentru că în modificările aduse Codului rutier, înainte de orice, amenzile sunt atât de mari încât este puțin probabil ca o familie întreagă să le poată plăti în solidar cu cel care a greșit.

Ce se va întâmpla în nenumăratele astfel de cazuri care vor apărea? Ce se va întâmpla atunci când, de exemplu, singurul întreținător de familie își va pierde permisul auto pentru un an întreg, de acesta depinzând pâinea familiei sale? Unde este mult trâmbițata solidaritate socială?

Sigur, Guvernul s-a gândit la toate. Sau poate că nu!

Știm cum circulă în România mijloacele de transport în comun. Nu mă refer aici doar la marile orașe, unde tramvaiele insalubre în interior și jalnic de distruse pe dinafară circulă după un orar greu de anticipat și pe străzile înguste sunt o sursă de nervi permanentă, pentru că blochează traficul și așa strangulat. Nu mă refer la autobuzele supraaglomerate sau la metroul în stațiile căruia plouă atunci când se întâmplă asta afară. Mă refer și la microbuzele care transportă oameni la lucru, deja peste capacitatea admisă legal, dar mai ales la trenurile după care îți puteai potrivi odinioară ceasul și care acum circulă după un orar respectat numai pe hârtie și în declarațiile pompoase ale responsabililor din transporturi.

Să mergem cu observațiile mai departe. Acum, în marile orașe, traficul este un coșmar în care este imposibil până la urmă să nu greșești.

Dar să nu înțelegem altfel decât trebuie acest lucru. Cu toții ar trebui ca în trafic să fim calmi, civilizați, să ne respectăm unii pe alții. Dar este foarte greu atunci când drumurile noastre sunt adevărate capcane, când ferim gropi, șanțuri nesemnalizate, câini fără stăpân, cerșetori și spălători ocazionali de parbrize, vânzători de binocluri și catarame pentru centuri de siguranță, și asta chiar în centrul Capitalei, de exemplu!

Este foarte greu să nu apeși accelerația din dorința de a scăpa din aglomerație, după ce ai mers ca melcul pentru că ești obligat să circuli pe o bandă din două, cea din dreapta fiind restricționată, dar goală, pentru mijloacele de transport în comun care sunt fantomatice.

Este foarte greu, chiar imposibil, când parcurgi un drum pentru prima oară, mai ales, să observi unele indicatoare camuflate de pomi sau urcate cu macaraua în înaltul cerului. Ce să mai spun despre marcajele care... sunt sublime, dar lipsesc cu desăvârșire, pe autostrada A2, de exemplu.

Este foarte greu să nu îți ieși din fire când la tot pasul ești nevoit să oprești, pentru că veșnic se dezgroapă și se îngroapă câte un cablu sau se repară câte o conductă. Este